Sunt foarte trist si plictisit, niciodata nu am cu cine vorbi si nu am ce face, toti de varsta mea (19) cu care am fost si pe care ii cunosc au evoluat, si-au gasit iubite, si-au cumparat masina, au plecat din casa parintilor, iar eu am ramas exact asa cum eram si atunci adica timid si plictisitor care sta toata ziua si asculta muzica, as face multe dar nu prea am ce face, e greu sufar de depresie si anxietate, nu am nici un skill social ca nu am avut cu cine comunica, toti prieteni au plecat si m-au lasat singur de pe vremea cand eram mai mic, si de atunci am inceput sa ma duc tot in jos sa zic asa, am intrat in depresie, anxietate etc. Ma supara cel mai mult ca nu am reusit sa am nimic in viata asta pana acum, nici macar o experienta de viata, nu vreau sa ajung la 30 de ani sa stau cu parinti si sa fiu singur fara nevasta fara nimic, n-am avut niciodata o iubita, n-am avut ocazia sa dau de permis fiindca nu sunt in stare de asa ceva, sunt prea retardat cum ziceau unii mai de mult (am luat si mult bully) nu fac nimic cu timpul meu exact ca si atunci, stau stau si iarasi stau si astept sa imi treaca timpul si sa ma impac cu gandul ca o sa fiu asa toata viata, fara iubita, fara distractie, fara prieteni. Cateodata simt ca nu mai pot pe bune se simte naspa sa nu iti dea absolut nimeni un mesaj sa te intrebe ceva, nimeni nimic, si sa stai mereu sa astepti cu speranta ca intr-o zi a da bunul Dumnezeu cuiva in gand sa iti dea mesaj sa vorbiti, poate in alta viata, nu sunt in stare nici sa ma duc la o terasa sa mananc ca ma ia starea de anxietate si de multe ori prefer sa stau in casa decat sa ies sa ma simt rau, e greu cand vezi ca toti de varsta ta, au permis, au parte de prieteni, distractie si toate astea. Pentru cei care au citit tot va multumesc din suflet mi-ati facut ziua mai buna.

Nu te panica, ca ai destul timp sa te schimbi!

Concentrează te pe ceva care sa ți placa. Cursuri, facultate, un job, o activitate. În felul asta întâlnești și oameni cu care sa comunici. Nu te mai compara cu alții, nu asta e ideea, împortant e sa fii fericit în viata nu neapărat sa ți masori realizările. Ideea e ca ar trebui sa faci ceva care sa te facă sa te simți bine, sa citești, sa ieși la o plimbare cu bicicleta sau în parc, sa te uiți la filme și sa înveți ceva nou, dar cel mai important sa ai activitate care sa îți permita sa interacționezi cu alte persoane. Asa se leagă prieteniile, nu trebuie decât sa ai un mediu unde sa se întâmpla asta.

Pai tocmai tu ai zis ca nu vrei sa te prindă așa 30 de ani.
Trebuie sa te motivezi tu. Oamenii nu îți dau mesaj? Da-le tu primul și întreabă-i ce fac dacă îți dorești prieteni. Fiind prin mesaje îți va fi mai ușor. Vorbește cu familia - îți va îmbunătăți capacitatea de comunicare fata in fata.
Nu poți sta la terasa ca te ia anxietatea? Începe cu plimbări in natura și apoi treci la locuri sociale. Ia-le treptat, fii blând cu tine, dar in același timp fii disciplinat dacă vrei sa schimbi ceva. Ia-le pas cu pas. Fa și niște psihoterapie dacă poți și simți nevoia.
Viața perfecta nu se rezuma la a avea prietena, mașina și a te muta de la părinți. Și nu tot ce vezi din exterior e și pe bune. Dacă oamenii pe care ii vezi tu împliniți se "distrează" te-ai gandit ca poate e doar un miraj?
Și in final: da la școala de șoferi. Nu te cunosc, dar ești capabil, pentru ca vrei și in consecință o sa poți. Ia încearcă. Asta îți va creste stima de sine când te vei vedea cu permisul in mâna.
Singurul care îți poți schimba viața acum ești tu. Așa ca ai curaj și mergi drept înainte. Numai bine!

Prietene, ai doar 19 ani, nu 29, nu 39, asadar inceteaza sa te mai autodenumesti "ratat".
La 19 ani e varsta cand practic lumea ti se deschide, cand pasesti cu adevarat in viata.
Spui ca nu ai prietena. Ok. Ai timp pentru asta.
Sunt persoane care si-au gasit iubirea vietii la varste mai inaintate.

Depinde mult si de perceptia, viziunea ta asupra lumii.
E o vorba care spune asa: Daca nu poti schimba lumea, schimba-te pe tine.
Si eu am trecut prin asta in anumite etape ale vietii, ma simteam singur intre oameni, ma simteam deconectat de ei, dar am stiut tot timpul ca sunt doar perioade trecatoare si asa s-au dovedit a fi.
Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru ca am sanatate si le pot face pe toate.

Ai timp sa faci si scoala de soferi si sa iei permisul, asta nu e ceva obligatoriu si nu trebuie s-o faci doar ca sa fi in rand cu ceilalti si sa-i impresionezi, o faci pentru tine, sa-ti demonstrezi tie ca poti si ca, desi te autosubestimai, ai reusit sa o faci.

Si eu am avut momente de singuratate dar nu disperam si nici nu ma lamentam deoarece Il simteam pe Dumnezeu ca e cu mine pentru ca atunci cand unii prieteni ne parasesc si ne intorc spatele, Dumnezeu ramane acolo; El e acel tată, prieten, confident de care avem nevoie.
Eu personal am un psihic mai tare si sunt o persoana optimista dar mai ales credincioasa iar tocmai aceste lucruri m-au salvat in viata, m-au salvat de la depresie.

Da-i timpului timp si nu mai fi atat de sever cu tine. La 19 ani e bine ca realizezi situația ta, asta e primul pas spre schimbare. Intreaba-te in fiecare zi ce nu faci bine, ce ar trebui sa faci mai bine si fa ceva in sensul asta, da fii sincer chiar daca adevarul o sa te deranjeze. Pasi marunți dar consistenți asta e secretul.
Mai puțin timp petrecut pe rețelele de socializare, TV, jocuri pe calculator asta iti intoxica mintea si trupul.
Cauta hobby-uri sanatoase precum cititul, mersul la sala, dans, muzica etc ce te pasioneaza si iti imbunatațesc abilitațile sociale si de comunicare.
Fa asta si vei atrage persoane in viața ta cu siguranța. Insa si la capitolul asta trebuie sa ai grija, puțini da buni. Trebuie sa iesi din zona ta de comfort si sa-ti asumi si riscuri in masura de a progresa. Am incredere ca o sa reusesti, succes!