Sunt plecata din tara. Uneori ma simt foarte rau, am momente cand pur si simplu vreau sa renunt la tot. Am plecat din tara cu gandul ca aici nu o sa-mi mai fie asa greu singura, pentru ca in tara nu aveam o relatie, nu am reusit pana la 23 de ani sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca. De multe ori am crezut ca e ceva necurat la mijloc, pentru ca baietii pe care I-am placut nu au fost pentru mine, desi sunt o fata frumoasa si mereu am fost la locul meu. Nu Inteleg de ce viata e nedreapta. Cred ca merit ceva mult mai bun decat am primit. Am momente cand nu mai cred in D-zeu, in mine, in nimeni. Nu stiu daca o sa aiba cineva rabdare sa citeasca ce am scris, poate cateva sfaturi m-ar ajuta. Multumesc anticipat

Ti-ai pierdut rabdarea si nu mai poti...
Am fost ca tine,candva si te pot intelege.
Esti singura,absolut singura si te simti complet dezradacinata.
Nu te descuraja singura si nu mai privi partea goala a paharului.
Observa ceea ce ai.
In primul rand,banuiesc ca ai o munca,un servici undeva,care nu te satisface,dar in mod sigur e mai bine remunerat decat in tara.
E deja un lucru bun,ai ce face toata ziua,ai unde sa te duci si de unde sa vii,vezi oameni,ii auzi,cu timpul vei putea sa le si vorbesti,vei putea sa ai si actiuni indraznete, sa iesi singura la o cafea, sa manaci o omleta la un restaurat, de exemplu, dar inca nu e timpul.Independanta finanaciara,insa, deja o ai!
Pe urma, ai o prietena, e un mare castig, ai cu cine vorbi.Mult,putin,exista o persoana careia aparent ii pasa de tine,o interesezi,te asculta,schimbati pareri si impresii,e o mare usurare.
Deci,ai doua lucruri bune in viata.
Lasa ce-ti lipseste deoparte,priveste ceea ce ai.
Un salariu,o prietena si o intreaga tara in care esti libera.
Educa-te,cauta caracteristicile tarii in care esti,invata-le obiceiurile,nu te lasa inerta sa te duca viata unde vrea ea,invata sa plutesti peste greutati,nu sa te scufunzi in ele.
E foarte greu sa mergi pe strada si sa nu te inteleaga nimeni,nici de durere nu poti striga,te vor privi ca pe-o anormala,dar oamenii nu vorbesc doar cu cuvinte,au ochi si se privesc,au maini si gesticuleaza, au buze si zambesc...tu cand ai zambit ultima oara?
Nu ai nevoie de un motiv special, zambeste soarelui, zambeste-i unui copil intr-un carucior, zambeste unei pisici haioase care iese dintr-o ghena de gunoi cu jumatate de hamburger intre labute...vezi? Bucuria ne-o creem singuri.Si supararea.
De ce trebuie sa vezi doar partea intunecata a vietii?
Echilibreaza-te, fii zambitoare si calma, va veni si randul tau la loteria dragostei, sa fii sigura.
Cineva va observa lumina din ochii tai, zambetul frumos cu care saluti sau gestul gingas cu care tii florile de pus in vaza pe care tocmai le-ai cumparat...eu m-am impiedicat de picioarele actualului meu sot, de exemplu.Nu-l cunosteam si nu intentionam sa fac asa ceva,doar s-a intamplat.
Deci?
Capul sus.
Sa crezi.
In bine, in tine, in tot.
Si sa incetezi sa astepti sa te salveze cineva, salveaza-te singura si echilibreaza-te, doar asa vei atrage pe cei din jur!