Sunt sigura ca am o problema.
In ultimul timp, simt ca ma consum si distrug. Felul meu de a fi e total opus de cum eram inainte. Nu mai am incredere in oameni, ba chiar am o ura ce acum naste violenta si ganduri negative si sumbre.
Nu mai gasesc lucruri bune in oameni, ii urasc si simt nevoia sa-i vad suferind. Simt nevoia sa fac rau, sa provoc durere fizica, si nu numai.
Port rar discutii in care sa nu iasa controverse. Devin violenta verbal si ma enervez.
M-am gandit sa consult un psiholog, dar n-am incredere. Sunt toti niste mancatori de principii fixiste din carti tampite, mai bolnavi decat ceilalti.
Intr-un final s-ar ajunge la un psihiatru, mai ales daca mi se agraveaza situatia, si nu vreau sa stau inchisa si sa inghit medicamente.
Simt ca nu ma pot integra in lumea asta. Si singurele lucruri care ma linistesc sunt durerea, suferinta pe care o vad in ochii altora, pe trupul altora.
Ce ar trebui sa fac?

Faci lucruri care iti plac? Ma refer in afara de durerea pe care o vezi la altii...Consider ca nu te poti integra pentru ca nu vrei, incearca sa vrei, sa ai vointa si dupa vei vedea. Nu stiu daca esti elev sau student sau adult in toata regula dar eu zic sa incerci sa vrei...

Cand ai inceput sa te schimbi? Ai suferit vreo dezamagire mare?

Suferința te face fericită? Poți suporta fericirea altora? Simți nevoia să te înconjori de suferință? Probabil ai suferit în trecut, ai încercat să fi o persoană bună/ pozitivă, dar ai văzut că oamenii (care te-au rănit) nu apreciază/ prețuiesc caracterul tău, așa că te-ai detașat, nu mai ai încredere în oameni. Consideri că toți oamenii sunt ca cei care te înconjoară sau cei care te-au rănit în trecut. Este ușor să fi rea, dar greu să fi bună, înconjurată de oameni răi. Nu te gândi 'dacă alții sunt răi, eu de ce nu pot?' Apreciază lucrurile mărunte. Acesta este mecanismul tău de apărare prin provocarea suferinței? Încearcă să iei partea constructivă și pozitivă, este ușor să găsești motive, pentru a fi rea. Nu lăsa întâmplările neplăcute din trecut să-ți afecteze prezentul. Înceracă să te înconjori de oameni care te apreciază și prețuiesc, nu de oameni ce consideră că totul li se cuvine/ merită. Acorzi importanță lucrurilor negative și pe cele pozitive le lași să se stingă din lipsă de atenție. Încearcă să nu te 'schimbi' datorită întâmplator neplăcute. Oamenii sunt trecatori, tu îi alegi pe cei prioritari în viața ta. Tu alegi în ce-ți investești timpul sau în ce îl irosești. Suferința/ tristețea/ durerea sunt sentimente pe care tu decizi dacă le controlezi sau le lași să te acapareze. Fericirea este în interiorul fiecărei persoane. Dacă un om suferă, nu trebuie să sufere toți. Fă ce te face fericită.

Am crescut inconjurata de violenta. Am fost mereu atasata de animale, la noi fiind multe... avand gospodarie. Au fost omorate animale brutal sub ochii mei. Am avut un caine pe care-l iubeam mult, acesta a inceput sa manance oua. Atunci cei de aici s-au enervat si l-au omorat sub ochii mei. Imi amintesc cum i-au zdrobit capul.
In iarna anului 2005 sora mea a fost violata de unchiul meu. Pe mine m-a inchis in alta camera si auzeam cum urla. Dupa care ea s-a sinucis.
Am 19 ani.
Acum doi ani un tip s-a luat de mine si a vrut sa ma atinga, i-am spart capul cu un fier ascutit. Dupa asta pe mine parintii m-au invinovatit, m-au inchis si m-au batut.
Am primit un caine mic ciobanesc si m-am atasat mult de el, acum 3 saptamani. Ieri i-a fost muscat nasul de o catea (a noastra) din cauza ca se bateau pentru mancare. Eram singura acasa. Nu stiam ce sa fac. Il vedeam cum se zbate si tremuram de nervi. Tot urla si eu fierbeam, stateam pe scaun cu mainile sprijinite de genunchi, era plin de sange. Am legat cateaua aia si cu toti nervii pe care ii aveam, am lovit-o, apoi cu un lemn, cand am vazut ca s-a trantit la pamant, m-am speriat. Se tot zbatea, n-am suportat sa vad asta si am omorat-o. Am ingropat-o in apropierea casei mai spre camp, era mica. Nu le-am spus parintilor nimic. Dar cred ca banuiesc.
Nu stiu ce sa mai fac... Cand scriu asta tremur si plang.

Hei. In primul rand sugerez sa consulti un psiholog online. Scrie psiholog online gratuit. Nu toti psihologii sunt asa cum ai spus. Cunosc vreo 3 si nu sunt cum ai spus tu. Unii sunt, e adevarat dar de aceea trebuie sa incerci in mai multe parti.

Cat despre situatie... ai 19 ani. Conteaza mult ce studii ai si ce vrei sa faci mai departe.

Iti sugerez sa te departezi de familia asta si sa incerci s-o iei de la 0 intr-un mediu nou. Nu ai cum sa stai langa ei fara sa-ti amintesti ce s-a intamplat. De asemenea, nu cred ca ai cum sa-i ierti.

Daca esti deja la o facultate atunci asteapta pana termini facultatea. Daca nu atunci gaseste-ti un job in alt judet si discuta cu acei colegi, plimba-te si incearca sa te calmezi.

Amintirile o sa ramana dar depinde de tine daca le poti face fata.

Cum spunea si Blytzlike, si eu sunt de parere ca solutia ce mai optima e sa schimbi mediul in care traiesti acum si sa iti faci niste planuri de viitor.
Sunt triste lucrurile prin care ai trecut, dar trebuie sa iti traiesti viata cu speranta ca iti va oferi si bucurii.
Poti sa apelezi si la un psiholog, nu trebuie sa ai prejudecati, ai datoria de a incerca toate optiunile.