Sunt trist, de un timp nu ma mai lasa tristetea asta si voi scrie aici ca poate voi gasi o oarecare calmare. Poate pentru unii li se va parea amuzant sau ciudat, dar nici ca ma intereseaza... Ca doar sunt un anonim oarecare cum de altfel suneti majoritatea aici.
Am 16 ani, peste doua luni 17 si in ciuda varstei mele parca simt ca nu am realizat nimic de care sa fiu mandru. Nu duc lipsa de nimic, ba chiar din contra imi satifac cu mult nevoile mele. Ocazional imi mai pica si mie de cate o afacere si fac cateva sute de lei care imi ajung nemaifiind nevoit sa cer altora.Dar ma oftic amarnic cand ii vad pe altii, iar apoi ma uit la mine. Ma simt mult prea neputiincios in comparatie cu ei.
Urasc liceul la care invat. Si asta nu pentru ca nu as fi putut merge la altul, dar am ascultat-o pe mama iar acum urasc fiecare zi in care ma indrept spre scoala. Ma consider net suprior colegilor mei. Asta nu pentru ca as fi vreun olimpic sau cel mai bun din clasa, nu, pentru ca nu am cinestie ce note si nu sunt cel mai bun. Ma uit la alti colegi care se chinuiesc sa treaca clasa sau cel putin sa ajunga la nivelul meu invatand pe rupte in timp ce eu fara sa ma chinuiesc sau sa invat cinestie ce obtin notele alea cu usurinta. Ii analizez uneori si ma minunez cum de am ajuns sa fiu inconjurat de ei. Nu citesc nimic niciodata, sport nu fac sau sa mearga la sala, asculta manele considerand ei ca aia e muzica de distractie. Ii vad doar ca pe niste oameni marunti care nu au scopuri in viata si chiar daca au sunt invizibile.
Probabil o sa ziceti ca-s un ciudat care nu are prieteni si sta doar in casa. Si chiar daca nu am multi prieteni, pentru ca as putea avea. M-as putea umple de oameni care cica imi sunt prieteni dar fara nici un folos. Nu-s vreun copil ce sta in umbra tacut, nu. Cand am de zis ceva o zic in gura mare, iar prietenii mi aleg cu atentie.
Sunt trist pentru ca timpul trece si nu ma vad facand nimic in viitor. Nu am nici un plan, habar nu am daca voi face o facultate, daca o voi face pe ce domeniu ar fi sau meseria mea, habar nu am ce vreau sa fiu... Ma oftica doar gandul ca peste ani si ani voi fi doar un om intr-o multime care merge la serviciu, vine acasa, sta cu familia. ocazional cate un concediu si asta sa se repete la nesfarsit. Chiar nu pot sa traiesc cu gandul ca nu voi realiza nimic care sa fie maret.
Iar cu fetele m-am mahnit de cateva ori. Am avut doua relatii care s-au sfarsit pentru ca nu am mai avut eu chef. Pur si simplu nu mi le mai puteam imagina si peste cativa ani langa mine. M-as putea combina oricand cu o gramada de fete dar nici una parca nu arata sau nu ofera ce as vrea eu. Asa cum arata in capul meu. Si fara sa fiu modest nu sunt vreun urat.
Probabil, veti zice ca problemele mele sunt din cauza varstei, dar eu stiu ca nu e asa. Sunt convins.
Cam astea ar fi desi daca ma mai gandesc as mai gasi o gramada. Nu cred ca exista vreun raspuns la ce am scris eu mai sus dar macar un gand care sa ma faca sa ma simt mai bine va primi fundita.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook