Sunt un ratat. Toată viața mea am fost așa. Nu am prieteni, nu am iubită și nici nu o sa am vreodată.Și o să ziceți că la ce îmi trebuie mie prieteni și iubită la 17 ani. E fix opusul. Mereu am fost nesigur pe mine și am avut stima de sine scăzută. Și acest lucru mi-a cauzat pe viitor. Mi-a fost foarte greu să mă integrez și să vorbesc cu fata pe care o plac. Nu știu ce să mai fac. M-ar ajuta orice mustrare. Mă gândeam să fac un sport de contact dar nu prea am posibilități și de transport și financiare. Vreau sa scap din această bulă in care am fost 17 ani la rând.

Este prcatic impsoibil sa iti faci vreo iubita la 17 ani, cand tu nu ai pic de incredere in tine, dar nu-i timpul pierdut ca esti inca copil si chiar nu ai nevoei de iubite acum, acum ai nevoie sa inveti, ca sa-ti consolidezi personalitatea, sa te poti integra in societate si dupa ce termini cu liceul si BAC-ul vei putea sa te focusezi pe gasitul unei iubite, pe relatiile cu prietenii, ca atunci vei avea tot timpul din lume.

Cum am zis si la cealalta intrebare, relax.
Cunosc baieti de 20-25, virgini, linistiti. Vorbesc cu fete, au relatii, au bani... Dar inca n-au avut noroc sa se intample.
Societatea prezinta niste standarde false, nu te ghida dupa ele. E ok sa ai debutul si la 28 de ani. Multi chiar il au, doar ca putina lume e sincera cu aceste detalii.
Vei da de anturaje mai bune, dupa ce vei termina liceul. Pana acum, 'viata sociala' nu a fost alegerea ta, ci pura intamplare. Dupa liceu, tot ce faci este alegerea ta, si vei intalni oameni care au ales la fel, si aveti lucruri in comun.

Buna.Ma scuzi, cand ai zis toata viata ma asteptam sa citesc pe cineva care are 60 de ani, apoi ai zis ca ai 17 ani.Pai care viata mai? Ca abia ti-ai inceput-o? Si in primii 12 ani esti doar un copil care trebuie sa se bucure de tot ce este frumos, sa invete, sa creasca alaturi de familie, sa exploreze.Nu se masoara anii astia in succes.Mai departe faci tranzitia catre viata de adult, again, succesul ti-l croiesti singur, in functie de alegerile pe care le faci.Si ai timp berechet sa faci cate vrei, si bune si rele, stai linistit ca nu te fugareste nimeni.Pentru increderea in sine eu iti recomand sa te apuci de un hobby sau orice care iti place.Chiar daca nu stii ce-ti place, incepe cu ceva, anything.In momentul in care vezi rezultatul muncii tale este imposibil sa nu te simti foarte bine in pielea ta, sa simti ca esti capabil, ca poti, ca nu esti un ratat.Nu iti mai atribui astfel de etichete toxice, iti fac rau la propriu. Tind sa cred ca tu esti best friends cu comparatiile.Te compari cu altii, traiesti pentru asta, de aceea si te judeci asa aspru la doar 17 ani.Cumva parintii te-au setat astfel? Ei sunt predominant responsabili, prin modul de crestere al copilului, de increderea de sine pe care acesta o va dezvolta sau nu de-a lungul anilor.In timpul liber asculta si ce zice lumea pe aici, si incearca sa pui in aplicare, iti va prinde bine:

https://www.youtube.com/results?search_query=cum+sa+ai+incredere+in+tine

Prin zona aceasta incerta si sumbra in care te afli tu trece toata lumea, chiar si cei care din exterior ti se pare ca au succes la fete, au note bune la liceu etc.Pare foarte greu de crezut, dar asta e realitatea in perioada adolescentei.Si nici nu ar fi firesc ca lucrurile sa se desfoasare altfel, stiind ca doar punandu-ti semne mari de intrebare poti sa te dezvoli, sa cresti.Da-ti timp, odihneste-te, mananca decent, invata, fa sport, cauta-ti un hobby, stabileste-ti niste teluri pentru ce vei face dupa liceu si restul se vor rezolva de la sine.Ai incredere!