De obicei iau decizii calculate, tin cont si de parerile altora, dar filtrez informatiile si cer argumente.
Depinde de acele sfaturi, de respectivele argumente, sunt genul de persoana care aprecieaza critica inteligenta bazata pe ratiune si care si ofera o solutie, sa stii ca conteaza foarte mult modul cum sa comunici ceva, pune pret pe modul cum transmiti ceva pentru ca conteaza enorm de mult
Pot sa-mi port si singur de grija, adica stiu ca ma expun asupra unor riscuri si pot sa decid singur pentru mine. Mai iau totusi si in considerare sfaturile altora care sunt mai avizati in viata decat mine/
Depinde cine sunt cei din jur - daca sunt persoane care conteaza si inseamna ceva pentru mine si au si mai multa experienta de viata atunci DA, tin cont de parerea lor.
Tin cont de sfaturi numai daca le cer.
Nu-mi place sa urmez sfaturile celor pe care nu-i intreb.
Ne place sa credem ca noi gandim si decidem fara eroare, desi e complet fals. De fiecare data descoperim dupa ce am luat decizia ca ar fi existat o varianta mai buna sau o cale mai usoara de a rezolva o problema. Chiar si un rege asculta consilierii prima sa ia o decizie, deci ar fi intelept sa consideri si alte pareri, in special de la persoane mature, daca doresti sa reduci la minim riscurile unei decizii nepotrivite, desi nu o facem cosiderand ca ne stirbeste suveranitatea mintii noastre. Eu iau in considerare recomandarile celorlalti si din toate o aleg pe cea mai inteleapta.
Sunt genul de persoana care face majoritatea lucrurilor cum ma taie capul, iar atunci cand nu ma pricep la ceva prefer sa scotocesc prin tot internetul pana gasesc ce am nevoie. Iau in considerare doar sfaturile pe care le cer, le consider potrivite si sunt argumentate, cat despre alea primite pe moca...de regula nu se mai repeta "experienta". Tu?
La mine depinde de situaţie. Câteodată ţin cont de sfaturile celorlalţi ("celorlalţi" însemnând persoanele care îmi sunt cel mai apropiate,în care simt că pot avea încredere şi desigur,să fie şi în măsură să dea sfaturi, deci de regulă părinţii, mai rar prietenii), dar sunt şi situaţii când mă încăpăţânez (prea mult) să fac un lucru şi nu-mi mai pasă de părerile nimănui.Pot fi foarte încăpăţânată uneori, chiar foarte încăpăţânată.
Dar cel mai naşpa moment (mai naşpa chiar şi decât propriul eşec) e când vine cineva la sfârşit şi-ţi spune : "Ţi-am zis eu".
Acum cativa ani obisnuiam sa merg "pe barba mea", dar acum am inceput sa intreb in stanga si-n dreapta inainte de a face un lucru, dar nu neaparat sa fac ceea ce mi se spune, doar pentru a analiza optiunile