Cred ca e cel mai bine sa schimbi cateva vorbe cu el, face mult intr-o tara strain.
Ma prefac ca sant strain si nu-i inteleg limba apoi plec, se fac de ras romanii in strainatate si nu vreau sa ma alatur in rusine
A sta de vorba nu inseamna ca te faci si de rusine.
Oricum se lauda mult si sant invidiosi, imi place mentalitatea strainiilor fiecare la casa lui mai bine
Sincer pe mine nu ma intereseaza prea mult de laudarosenia lui, imi place sa comunic limba romana pe care astfel de romani cu astfel de comportament pe care il au, ma face sa nu o mai vorbesc niciodata si sa renunt la cetatenia romana definitiv ...
Mentalitatea strainilor imi place si sunt trista ca nu putem sa fim si noi ca ei, ma rog, anumiti, raritati sunt cu care poti comunica.
Buna,
Mai intai ma uit la om. Daca pare ok, atunci continui. Daca mi se pare ca e si cea mai mica problema, ma duc mai departe.
Acum depinde si de situatia in care voi fi:
1. Locuiesc in acea tara atunci intru scurt in vorba cu el si cam atat. Daca acea tara e Italia sau Spania, atunci nu ma intereseaza prea tare. Sunt multi romani. Sa vezi romani pe acolo e destul de des. Nici nu poti sa injuri mai cu patos ca cineva intoarce capul pe strada.
2. Daca sunt in acea tara si piciorul de roman este mai rar (gen: Japonia, Noua Zeelanda, etc) atunci intru in vorba cu el si daca ma intereseaza aprofundez.
3. Daca sunt turist prin orice tara si dau de un roman, o discutie simpla si cam atat. Teoretic sunt turist si cam am programul facut.
Depinde cum se prezinta, ori daca am chef sa socializez in momentul ala.Cel mai probabil 1.Schimb cateva vorbe si dupa plec. Putina politete nu strica.
Pai eu nici cu ai mei nu discut foarte mult, de obicei tac numa. Asa ca cel mai probabil il salut, il afirm in ceea ce zici, ii dau un sfat daca are nevoie si tot ce tine de bunul simt, dar repet sunt opusul la vorbaret;(
Pai te saluti. Vorbesti cv de Romania si cam gata.Numai daca e dragoste la prima vedere.Se poate impla cv mai serios
Eu sunt cetatean roman (dupa cum se vede...) si de 7 ani locuiesc in strainatate.
Am intalnit multi romani, turisti, oameni care sunt aici ca si mine, la munca, cetateni moldoveni de peste Prut (care si ei vorbesc limba romana).
Desi ai nostri rromi ne fac de ras peste tot (n-am nimic cu ei, dar am avut o problema cu ei si de atunci nu vreau sa mai aud de tigani), niciodata nu am ascuns faptul ca sunt roman.
Eram intr-un oras mare din Europa si un roman de-al nostru, turist, a venit si m-a intrebat in "limba locala" daca stiu cum poate sa ajunga si el la o destinatie foarte cunoscuta. Intre timp, fetita lui ii cerea mamei sale sticluta cu apa in romaneste. Atunci de fapt realizasem ca sunt romani si i-am raspuns in romaneste, evident... Am mai vorbit cateva minute cu ei, iar la despartire ne-am dat mana, ca si cum am fi fost prieteni de cativa ani!
O faza tare mi s-a intamplat in aeroportul orasului respectiv. Asteptam sa iau pe cineva si, vine un roman la mine (sa zic ca era trecut de 45 de ani) si ma intreaba, tot in limba respectiva, cum ajunge si el la baie! S-a cam chinuit putin, insa nu l-am retinut prea mult si i-am raspuns in romaneste: "uitati, chiar in stanga noastra!" La care imi zice: "bai frate, bine ca esti roman; nu stiam ce sa-ti mai zic!"
Daca un roman vine la mine si are nevoie de ceva, ori eu merg la el si ma nevoie sa ma ajute, vorbesc strict ce trebuie vorbit, indiferent de sex, daca mai e timp la dispozitie il/o intreb de unde este din tara, si nimic mai mult. De ce sa-i cer sau sa-mi ceara nr de telefon?
Ca e roman de-al meu, am inteles, dar totusi e strain si nu stii ce idei are.
Toate cele dorite!
La schimbul de nr de telefon daca doresti sa corespondezi cu respectivul, daca doresti sa tii legatura cu el/ei.
Locuiesc de 4 ani in Grecia si am intalnit fel si fel de oameni, fie romani care locuiesc in aceeasi tara cu mine, fie turisti romani veniti la greci.
Am lansat aceasta intrebare pentru ca grecii ori alta natie in afara de romana, cand se saluta, isi dau mana, daca e timp stau la o cafea si data viitoare raman prieteni pentru toata viata, ajutandu-se reciproc, pe cand romanii nu fac acest gest, fug de mama focului crezand ca in secunda urmatoare le-ai da in cap si le-ai goli portofelul.
O alta chestie, turistii romani nu vor sa cumpere de la romanii artisti care locuiesc in strainatate, venind cu expresia "am venit la greci sa iau ceva traditional, nu sa iau de la un roman! De ce sa-i fac portofelul gras lui" o conceptie total prosteasca, ingusta, invidie cat cuprinde.
Mie imi place sa leg prietenii fie cu turisti sau cei loco, mi-e dor de limba romana si incerc sa nu o uit, dar ei, respingandu-ma de fiecare data cu astfel de gesturi, ma face sa ma inchid mai mult in mine si de a renunta cat mai repede la cetatenia romana... e ciudat spus... ca un astfel de comportament pe care il au cel putin 95% dintre romani, parca ti-ar lasa gust amar si de a te face strain printre strainii unde locuiesti. E trist, dar e adevarat!
Pe cand grecul daca isi vede un conational in alta tara ar cumpara cu drag de la el pentru a-i da incredere, a-l ajuta si nicidecum de a venit cu invidie...
Sunt profund dezamagita de gandirea romanilor veniti ca turisti si cei care traiesc in strainatate. Foarte rari sunt cu care poti comunica si lega prietenii.
Eu aleg varianta 1 deoarece daca nu-l cunosti si el te saluta asa din respect il saluti si tu dar atat.
Daca are nevoie de ajutor il ajut, pentru ca si eu am patit....eu cautam baia si toti m-au ignorat.
Vorbesc cu el lucruri de baza(intrebari):din ce oras este? pe ce strada sta(in tara respectiva)? deci varianta 2:^
unul012345789 întreabă: