Anca, fii tare, gandeste-te ca tu esti singura care trebuie sa ramana intreaga intr-o astfel de situatie. Practic tu trebuie sa ai grija si de parinti si de bunica.Iti trebuie multa putere, daca asi putea ti-as da de la mine.
Toate au un sfarsit, mai devreme sau mai tarziu. dar mereu trebuie sa ramana cineva dupa altcineva. de ce sa mintim, sansele de a-si reveni sunt mici, dar exista totusi! acum va trebui sa fii tare asa cum ar vrea tatal tau, sa aiba o fetita de care sa fie mandru.
Oameni de la care ma asteptam sa-mi fie alaturi, aflu acum ca nu imi sunt!
Nu-mi vine sa cred cat imi pot da seama acum de oamenii care pretindeau ca-mi sunt prieteni! Doar 2 prietene de o viata s-au interesat de mine.
O sa fac curatenie si o sa-i inlatur pe toti pentru ca nu au venit nici sa-mi spuna ca le pare rau!
Buna, imi pare rau pentru situatia ta dar trebuie sa fi puternica si sa stii ca atat mama cat si tatal tau au nevoie de tine, cu ajutorul lui D-zeu se va face bine, crede-ma! Nu trebuie sa iti pierzi speranta si orice s-ar intampla nu te da batuta, roga-te pentru el, ca e bine in astfel de momente, sa speram ca va fi bine si nu fi trista, ai sa vezi ca isi va reveni!
Imi pare rau pentru tatal tau si inteleg cum e sa fi pe punctul sa iti pierzi parintii.Am trecut si eu prin ceva asemanator, dar din fericire cineva ma iubeste acolo sus si nu a vrut sa ma lase singura
Trebuie sa te pregatesi psihic pentru ce va urma.Chiar daca isi va reveni tatal tau vei trai mereu cu teama de a-l pierde mereu definitiv si vei tresari de fiecare data cand il vezi
Iar daca nu va supravietui trebuie sa faci fata.Nu ai de ales.Compatimirile nu isi au rostul.Numai tu intelegi ce ai in suflet. Oricum vorbele altora nu conteaza.Esti numai tu cu tine.In orice sfarsit e un nou inceput pana la urma
In situatiile acestea e bine sa-ti fie alaturi doar persoanele cale l-au cunoscut si i-au fost apropiate tatalui tau, pentru ca doar lor o sa le para rau cu adevarat. Celorlalte persoane nu le poate parea rau, si nimeni nu vrea sa mimeze ca ii pare rau. Decat sa fiu inconjurat de oameni care nu-mi impartasesc suferinta (nu pentru ca nu vor, ci pentru ca pur si simplu nu pot), as prefera sa fiu singur. Mamei tale ii pare rau cu adevarat, o ai pe ea.
Imi pare rau pentru tatal tau, continua sa speri ca va fi bine, speranta moare ultima. Ii doresc multa sanatate iar tie, mult curaj si rabdare!
Acum ai nevoie de toti cei apropiati, vorbeste cu ei. Sigur vei avea prieteni aproape la nevoie. Fii puternica si pregateste-te moral, incurajeaza-te pentru perioada urmatoare ca nu poti stii cat va dura. Este foarte important sa iti continui viata si ce ai de facut intre timp. Mie cand mi-a fost mai greu mi-a ajutat ca am avut multe de facut si astfel am fost prea ocupat ca sa ma gandesc. Nici nu stiu cum sa te incurajez fara sa te mint, daca i-o fi dat sa isi revina, atunci o sa isi revina, daca nu, toti avem destinul nostru si mai devreme sau mai tarziu se termina tot. Sa fii puternica si sa faci ce trebuie indiferent ce se intampla. Tine-i pe cei dragi aproape si ai grija de sanatatea ta. Mult noroc!
Draga mea, inteleg foarte bine prin ce treci si tatal meu a avut acelasi diagnostic cu cativa ani in urma si din pacate nu a rezistat.Trebuie sa fii tare, sa iti sustii mama in aceste momente grele, tatal tau trebuie sa fie mandru de tine. Poate totusi tatal tau fiind mai tanar mai are o sansa, tatal meu avea 75 de ani.
Nu sint medic dar în urma cu doua luni un unchi a avut un asemenea atac dar nu sia revenit complet si chiar nu iau dat nici o sansa, eu te indemn sa fii tare ai tai vor avea nevoie de tine, sa auzim de bine.
Anca, imi pare rau, si tot ce pot sa iti spun e sa fii puternica, desi numai tu stii ce simti. Si ai incredere in Dumnezeu, pentru ca El e mereu cu noi!
Hei. fii tare! Speranta moare ultima.
Sincer imi pare foarte rau.
Noi, suntem alaturi de tine. asa virtual, dar macar suntem
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine
Sincer va spun m-au sunat oameni cu care nu mai tineam legatura de ani buni sa-mi spuna ca-s alaturi de mine si sa se intereseze de soarta mea. O prietena buna din copilarie e asistenta la terapie intensiva si se va ocupa in mod special de tata.
El nu si-a revenit inca. Asteptau sa stagneze hemoragia ca asa nu poate fi operat.
E asa de 27 de ore
Dupa 72 de ore va fi deconectat de la aparate daca nu da nici un semn ((
Anca, imi pare rau pentru tine, dar fi puternica! Fi puternica pentru el si pentru mama ta.Nu stiu eu prea multe la 13 ani dar stiu cum e si prin ce treci.Va urez sanatate tie si familiei tale si sa ne mai dai vesti. daca poti.
Fii tu stalpul familiei acum. Imi imaginez ca e greu, dar asta ar vrea tatal tau sa faci, nu? Chiar imi pare rau, dar cu ocazia asta ti'ai testat si prietenii. Stai linistita si roga'te la D-zeu, totul se va rezolva
Fostu meu prieten, care acum cateva zile miºa zis ca mºa inselat, in loc sa fie alaturi de mine, a venit la mine si s-a pus pe hi5 si pe mess si imi arata femei.
Ma asteptam sa ma ia in brate macar si sa-mi zica ca o sa fie bine.
El nu a facut decat sa-mi zic : "ho nu mai plange atata!"
Si sa repete incontinuu ca trebuie sa plece acasa, desi stia ca mi-e urat sa dorm singura, fiind prima noapte
Dar...asta e... Poate ca nu a tinut la mine asa cum a zis.
M-a lasat la greu! Si nu o saºl iert niciodata pentru asta!
Ma bucur in schimb ca sunt alti oameni alaturi de mine si mi-e groaza ce va fi peste cateva ore cand va ajunge si mama si vom merge sa-l vedem...de momentu asta mi-e cel mai frica.
Incearka sa te linistethi.continuie sa te rogi la Dumnezeu. EL te va ajuta.fii tare kapul sus. undeva sus il pazesthe pe tatal tau si kurind isi va revenii.nu dispera ai incaredere in fortzele tale si vei vedea ca kurind veti fi din nou o familie fericita shil vei vedea din nou pe tatal tau fericit ca intotdeauna.Fii Puternika.succes tatalui tau multa multa multa sanatate.
Offf Doamne...imi pare asa de rau pentru tine... aproape in fiecare zi am intrat sa vad daca ai mai scris ceva si acum cand am intrat am fost putin socata, chiar m-am speriat. Oricum tatal tau va avea grija de tine de acolo de sus.Va avea grija de tine si mama ta.Sa va intelegeti bine pentru ca va aveti una pe alta si atat.Sincere condoleante
Draga mea Anca.stiu prin ce treci, e greu.
pe 13 ianuarie anul asta, bunica mea, care imi era a doua mama, a facut un atac cerabral in urma unei discutii aprinse cu sora ei. A paralizat imediat, toate vasele de sange din cap s-au spart, coma de gradul 6, tensiune 30. a doua zi a murit.
Draga mea, din pacate sanse sa isi revina nu exista. Insa sa fii impacata cu gandul ca oamenii care mor in urma unui atac cerebral, au parte de cea mai frumoasa si usoara moarte. Suna meschin, dar asa e. Ei nu sufera, nu simt nimic, nu se chinuie. Eu nici acum nu mi-am revenit, la aproape 5 luni de cand s-a intamplat tragedia. Fii tare, ai grija de tine, pentru ca nimeni nu o va face in locul tau. Stiu ca buni e acolo sus, ma vede si are grija de mine. iar eu ii cer iertare in fiecare zi, pentru ca si eu am suparat-o.imi e dor de ea.
Eu am o vecina care e si o sora in Hristos de-a mea si care de mica e bolnava, si de mica ia medicamente, nu mai stiu cum se numeste boala (am s-o intreb daca vrei si iti voi da un mesaj) dar a intrat in coma anul asta si moartea a venit sa o ia, dar Dumnezeu i-a spus mortii sa plece caci ea e fiica Lui. In ziua aceea acolo erau alti pacientii in coma toti au murit numai ea a ramas in viata. A facut si o marturie si a spus-o bisericii din care face parte, acolo merg si eu la biserica aceea.
Ce vreau sa spun e sa te rogi la Dumnezeu!
Mihaela024 întreabă:
Nimicul întreabă: