Ordonare:
După relevanţă
RăspundeRenunti? La ce te face "absent", sau face pe altul "absent", adaugi concretizarea in actiune, scoti adevarul din subsol sa se vada, transformand in absenta. Asa am inteles. Sa ma gandesc. Nu pot asocia inca cu nimic. Nu simt nimic, parca aici inima mea tace.
Răspunde E bine că ai filosofat tu ceva, că de înţeles, nici eu nu mă înţeleg.
Pai avem ceva in comun. Sper sa deblochez ceva, nu doar sa ma introduc in mecanismul de bagat pe o parte suferinta si pe cealalta de scos filozofia, in loc de cunoastere. Nu vreau in masina de tocat. Nici zgomotul, nici imprastierea. Sper ca nu o sa rezulte:eu ma imprastii, tu auzi zgomotul. Si ne luam amandoua cu mainile de cap, fugind in "absenta".
Pai, nedreptatita. Parca as fi urata de lume...
Pardon, am scris gresit.
Ma simt bine, poate persoana respectiva nu ma merita alaturi de ea. Ma simt rau doar daca am plecat cand vroiam sa raman cel mai mult.
Parca era mai clara partea cu simt ca e vina celor din jur ca nu ma abordeaza si devin fara vina absenta.
Presupun ca da. E clar si dupa cum pricepi tu. Eu le simt pe amandoua.
Da. Uneori cred că dacă eram undeva unde trebuia poate ar fi fost mai bine... dar dacă e vorba de cineva care nu m-a chemat undeva, nu m-aş simţii rău că nu sunt cu acea persoană...
Daca vezi o situatie, oricare, poti sa fi absent prin faptul ca nu simti nimic, nici ascuns, nici pe fata. Nu gandesti nimic, nu te bagi cu nimic. Incerc sa te fac sa vezi unde nu sunt trupuri, ci doar sentimente si ganduri, in noi insine si in jurul nostru. Fara trup, fara ochii lui sunt verzi-caprui ori caprui ori... Apropos. A
De multe ori putem sa regretam ca am fost absenti la un moment dat de undeva ori de langa cineva.Am regretat asta atunci cand am realizat ca, daca as fi fost acolo, lucrurile ar fi decurs altfel, ori cand am,, ratat evenimente importante ce nu mai pot fi niciodata reluate.
Daca imi inchipui o tesatura zilnica de ganduri intr-o stare de vis existential, pot vedea unde nu am distribuit bine culorile, unde am lasat chiar neclara nuanta, unde am facut doar sa fie facut. Practic pot vedea imperfectiunile. Uneori nu sunt simple momente, "bucati de panza", pe care sa le mai retusezi sunt adevarate si grave erori de calcul. Totusi daca suferi si poti sa simti suferinta, nu depaseste limitele prin intensitate, cred ca asta e un semn bun. Dar e greu de indurat.
Daca nu poti reveni sa corectezi, aplica pe viitor invatatura croitorului intelept, care masoara de 10 ori si taie o singura data. E un semn bun,intr-adevar, regretul pentru greselile facute, dar nu inseamna renuntare la a continua. Orice,, tesator,, la al doilea covor observa greselile de pe primul si continua sa vada la cele anterioare din ce in ce mai putine.Tocmai pentru ca le vede,cu timpul tesaturile lui devin din ce mai aproape de perfectiune.Iar noua lucrare, cu cat e mai buna, cu atat il face sa treaca peste,, defectele,, celor anterioare.Stie ca numai continuandu-si munca poate ajunge sa-si priveasca lucrarile cu mandrie iar, in timp, amintirea acelor lucrari de pe vremea cand era lipsit de experienta, se estompeaza, iar sentimentul de vinovatie dispare. Daca insa ar renunta la munca sa, dezamagit de primele cateva lucrari, se va intreba mereu ce ar fi fost daca s-ar fi straduit mai mult.
"Ati grait intelept!" -nu stiu de unde am prins vorba. Dar speranta te-ar duce intr-o cadere mai cumplita, cu tot cu experienta si dexteritatea, daca nu accepti ca mediul se schimba. Aici am ramas eu. Nu imi e foarte clar. E ceva legat de personajele din tesatura care la randul lor isi tes propriul goblen ori carpa. Ciudat e ca cei care tes carpe scumpe, au dispret fata de goblenul simplu si puternic cum natura. Ei fac un razboi si vezi asta cant te tes in carpa lor scumpa, pe rol de material pentru centrala nucleara, iar asta e un prilej sa te imbolnaveasca, poate chiar sa te scoata cu goblenul in afara naturii, nu stiu de ce. Insa nimeni nu te poate distruge daca nu vrei. Aici am ramas.
Da. Sunt destul de izolat. Adapteaza-te, sau descurca-te cum poti. Cum nu am reusit sa ma adaptez, ma descurc cum pot. Dar nu-i bai, sentimentul urii si al melancoliei, e cel mai frumos sentiment pe care-l poti simti. Am devenit ''absent'' fara sa vreau, asa e cand esti altfel decat majoritatea. Dar oarecum, simt o vina...
Chiar crezi ca simti ura? Sau crezi ca te linisteste sa vezi ura altuia cu veneratie, ca sa fi lasat in pace? Dar cata dreptate ai ca ura venerata are si deprimarea ca trena dupa ea. si cred ca e deprimarea victimelor care o venereaza. Asta ii da libertate? O face regina? Poate de asta simti vina, ca nu poti avea ura, dar ca o poti venera ducand natura la deprimare.Tu evoluezi in stilul tau si asta te face altfel. Dar nu pentru cei care evolueaza ca tine.
Cum a reusit profu de geografie sa te faca sa te simti vinovat? Ce ti-a facut?
Nu mi-a făcut nimic deocamdată şi sper să n-o facă. Ăla e aspru cu ăia care chiulesc...
A bagat spaima in elevi. Dar nu inteleg si poate insist aiurea. Te-ai face vinovat fata de tine insuti, daca te-ar lua la ochi, cum se zice? Sa inteleg ca acum esti si foarte "prezent" si venerezi geografia?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
