Te cunoști cu cineva, conversați, vă spuneți chestii mai personale, acea persoana (aparent) va validează d.p.d.v intelectual și ca fel de a fi, dar după o ceartă cu el, se schimba la 180°.
Gata, deodată te considera prost și lipsit de caracter.
La ceartă s-a ajuns din cauză că nu mai suportai anumite chestii la el și i-ai bătut puțin obrazul într-un mod virulent, direct, dar fără intenția de al jigni sau ați bate joc de el.
El a interpretat că ai vrut să-i faci rău și din omul deștept și bun, acum te-ai transformat pentru el în ăla prost și meschin.
Cum vedeți voi aceasta situație?
Acela avea de dinainte părere proastă despre tine, dar se abținea să o spună sau ai atins o coardă sensibilă și din frustrare te vorbește acum de rău?

Nu cred că poate cineva să se schimbe așa, probabil s-a prefăcut până și-a dat seama că nu ești proastă și nu mai are rost să mai joace teatru.
Și-a dat arama pe față, cam atât.

Prima varianta. Era fățarnic si la nervi a zis adevarul. Am un sfat pentru voi astia mai tineri: intotdeauna sa-i credeti pe oameni pe cuvant. Mai ales atunci cand sunt nervosi.

Interesanta intrebarea, da am patit si eu asa, si cu siguranta cred ca, majoritatea "prietenilor" reactioneaza astfel, deci nu e nimic nou

Daca asta e întrebarea ta personală.
Gosh!
Doar un psihic de fier te mai salvează, o inimă de piatră și poate o nouă Galaxie cu noi oameni.

Dar bun venit în lumea mea.
Eu una de la primul contact cu alți oameni, în afară de familie și cu cei care te lupți să legi ceva, o legătură, s-au dus dracu toate/toți la prima, din această ceartă strong, ce susții sau împărtășești, sau întrebi tu pe aici. Deci când afli un răspuns pertinent să mi-l prezinți și mie.

Ca să-ți răspund oarecum la întrebare din pmdv, ar fi că toți cam facem asta, adică la ceartă nu suportăm, deci cum spuneam Galaxia nouă e salvarea sau singurătatea. Însă dacă, pare-se, schimbarea de atitudine e definitivă, fără nicio analiză, fără nicio intenție de împăcare și fără nicio iertare, fără nicio ameliorare, atunci da, atunci persoana doar s-a prefăcut spunându-ți că are acea părere perfectă despre tine. De fapt, să te aștepți de la cei care au o părere perfectă despre tine, să te urască în final. Și exemplu viu sunt eu. Am o părere bună despre majoritatea, văd doar partea bună în oameni, dar urăsc întreg Mapamondul, cum explici tu asta?! Vreau doar să cred că nu sunt fățarnică chiar și așa, lasă-mă, te rog, să cred și eu asta. Te rog! Adică măcar nu m-am răzbunat prea mult, doar am întors spatele și mi-am văzut de drumul meu, singură. Dacă va constata totuși cineva că sunt, oricum sunt singură și-mi văd singură de drumul meu în viață, așa că ce mai contează părerea și vocea lumii? Zic și eu.
Dar parcă prea ai găsit întrebări bune, numai de analizat propria persoană. Mă cam regăsesc prin întrebările tale.

P. S. Dacă ești cumva Rosa și vii cu întrebările astea, o să încep până și eu să cred, ca TPUașii, că eu și tu suntem aceeași persoană, deși nu avem nicio legătură.

Am patit asta. A spus adevărul. Dacă îți era prieten adevărat nu ar fi trebuit sa te provoace sa ii bați obrazul.