Urăsc că sunt proastă, incapabilă, că am fost umilă până acum, sunt neinteresantă, neinspirată, plictisitoare, neamuzantă, cum încerc să ridic capul, cum primesc o palmă și intru și mai rău în pământ. Urăsc totul la mine, măcar de arătam bine. Nu știu să mă port, zici că am trăit în peșteri. Nu îmi găsesc calități notabile, nu ies cu nimic în evidență.
Am un mare off și mă bucur că am găsit postarea asta să mă plâng.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sunt o persoană cam narcisistă câteodată. Adevărul este că mă iubesc. Nu sunt perfectă, însă sunt o fată decentă.
Ce rost are să mă urăsc?
Oricum nu mă voi schimba, decât cu mari eforturi. Aşa că dacă mă iubesc, nu contează nimic din ceea ce spun alţii, contează doar ce simt eu.
Răspunde
Nu pot să zic că mă iubesc(ca orice om, am și eu defecte), dar nici că mă urăsc(până la urmă e persoana mea și în primul rând nu am de ce). Mă mulțumesc așa cum m-a creeat Dumnezeu.
Ma urasc, fiindca sunt incapabila, de aspectul fizic sunt multumita, in rest de nimic altceva...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
