Pornografia și violența verbală și fizică din filme și chiar desenele animate sau anime-uri sunt o problemă reală. La fel ca filmele de groază. Mulți nu realizează cum calitatea vieții lor scade considerabil din cauza acestor factori. Considerăm bun acest stil de viață promovat direct sau indirect de liderii politici de azi pentru că nu ne încumetăm să simțim ce înseamnă o viață fără aceste lucruri. Poate fi extrem de dificil să facem aceste schimbări după ce am trecut de vârsta copilăriei. Pentru că ele ne sunt înrădăcinate laolaltă cu emoții precum siguranța și iubirea celor din jur. Însă atunci când personalitatea se dezvoltă și observi că ești singur iubirea și siguranța dispar. Însă mesajele care îți spun că nu ești suficient de bun și că nu poți face nimic în legătură cu asta vor rămâne și vor afecta calitatea relațiilor tale interumane. Va afecta în primul rând relația pe care o ai cu tine. Lucrurile astea trebuie tratate cu o foarte mare seriozitate. Am observat cum probleme de o importanță vitală sunt invizibile pentru cei mai mulți oameni. Efectiv sunt orbi, nu vor să recunoască faptul că există alternative la aceste non-sensuri. Preferă ca pe zi ce trece să ajungă mai aproape să devină morți vii decât să încerce alte căi. Să facă măcar câte o încercare de 30 de zile ca să poată trage o concluzie pertinentă. Cu toții suntem în esență oameni iubitori, extraordinari. Și totuși ne lăsăm pervertiți de anumite idei și obiceiuri care ne vor spulbera orice șansă de a atinge cu adevărat iubirea și fericirea.
Un pilon important în lipsa pornografiei ar fi educația sexuală predată la școală, dar și discutată acasă cu părinții. La fel trebuie înțeles că fetele și femeile au aceleași nevoi sexuale ca băieții, dacă nu chiar mai intense. Condiționăm actul sexual de niște promisiuni, când ele ar trebui să depindă doar de consens și de faptul că actul are loc spre mai binele amândurora. Adică e important doar să nu vrei să rănești cealaltă persoană (fizic și/sau emoțional) și să nu fii absent la posibilitatea de a o răni fără să îți dorești asta. De aici faptul că nu e în regulă să faci sex cu copii. Numim curv e femeile care își onorează și explorează sexualitatea deși în lipsa lor nu putem experimenta în întregime iubirea și fericirea. Doar ele sunt cele care sunt capabile să ne salveze și să ne readucă în viață iubirea și fericirea, nicidecum femei care condiționează în timp, servicii și acte iubirea. Mi se pare inutil, chiar absurd să oferi în același timp o conotație pozitivă și negativă termenilor de curv ă/ curv ar. Pentru că despre persoane necunoscute vorbim cu ură. Iar despre cei care ne sunt apropiați vorbim zâmbind și tachinând. De unde această diferență? Să ne ferim de oamenii care înșeală, sunt violenți și care simțim că nu sunt pentru noi. Astea ar trebui să fie singurele noastre preocupări. Dar de ce să oferim negativitate acestor fenomene doar pentru că nu le înțelegem, pentru că nu suntem pregătiți?
Ce mi se pare extrem de periculos este să considerăm mulțumitoare niște procente reduse ale unei afecțiuni (violența, crimele și violurile), fără să luăm în considerare că nu cauzele acesteia au dus la acest lucru îmbucurător, ci alte fenomene. E de-a dreptul jignitor să consideri anumite cifre ca fiind acceptabile. Când în lipsa anumitor stimuli, mai bine zis supraexcitare a creierului, cifrele ar putea ajunge foarte aproape de zero. Problema nu este dacă eliminăm aceste lucruri. Problema este să ne concentrăm pe ce putem pune în loc. Să oferim exemple demne de urmat, moduri prin care oferim afecțiune dar și o viziune realistică asupra realității către copiii noștri. Altfel dacă el te întreabă ceva și tu îi spui un răspuns categoric deși nu crezi asta sau nu știi copilul acela va simți că este el greșit. Trebuie să îi oferi șansa de a alege. Să înțeleagă că există consecințe, dar că dacă el vede altceva asta nu înseamnă că e defect. Trebuie să îi oferi alternative. Îl lași pe el să aleagă.
Ce spune stiinta
http://www.psychiatrictimes.com/......be-minimal
http://www.psychiatrictimes.com/......s-behavior
In reality, the number of violent crimes has been falling, but the public’s perception is that violence has increased. According to the US Bureau of Justice Statistics, the overall violent victimization rate (eg, rape and assaults) decreased by 40% from 2001 to 2010. Similarly, the murder rate in the US has dropped by almost half, from 9.8 per 100, 000 people in 1991 to 5.0 in 2009.
So what does research show?
A 2002 report by the US Secret Service and the US Department of Education, which examined 37 incidents of targeted school shootings and school attacks from 1974 to 2000 in this country, found that "over half of the attackers demonstrated some interest in violence through movies, video games, books, and other media."2
In a 2009 Policy Statement on Media Violence, the American Academy of Pediatrics said, "Extensive research evidence indicates that media violence can contribute to aggressive behavior, desensitization to violence, nightmares, and fear of being harmed."3
This year, the Media Violence Commission of the International Society for Research on Aggression (ISRA) in its report on media violence said, "Over the past 50 years, a large number of studies conducted around the world have shown that watching violent television, watching violent films, or playing violent video games increases the likelihood for aggressive behavior."4
According to the commission, more than 15 meta-analyses have been published examining the links between media violence and aggression. Anderson and colleagues, 5 for instance, published a comprehensive meta-analysis of violent video game effects and concluded that the "evidence strongly suggests that exposure to violent video games is a causal risk factor for increased aggressive behavior, aggressive cognition, and aggressive affect and for decreased empathy and prosocial behavior."
In a Psychiatric Times interview, psychologist Craig Anderson, PhD, Director of the Center for the Study of Violence at Iowa State University, said the evidence for the media violence–aggression link is very strong from every major type of study design: randomized experiments, cross-sectional correlation studies, and longitudinal studies.
In 2007, Anderson’s group reported on a longitudinal study of violent video games. The study queried children and their peers as well as teachers on aggressive behaviors and violent media consumption twice during a school year. The researchers found that boys and girls who played a lot of violent video games changed over the school year, becoming more aggressive.6
"There now are numerous longitudinal studies by several different research groups around the world, and they all find significant violent video game exposure effects," Anderson said.
In contrast, a longitudinal study published this year by Ferguson and colleagues, 7 which followed 165 boys and girls (aged 10 to 14 years) over 3 years, found no long-term link between violent video games and youth aggression or dating violence.
Studies from Japan, Singapore, Germany, Portugal, and the US show that "the association between media violence and aggression is similar across cultures," according to Anderson.
"Most recently," he added, "we found that within a high-risk population [incarcerated juvenile offenders], violent video games are associated with violent antisocial behavior, even after controlling for the robust influences of multiple correlates of juvenile delinquency and youth violence, most notably psychopathy."8