Ti-e frica de intuneric?

Cand eram mic, eram ingrozit de intuneric, dar acum nu mai imi este asa de frica.

Sincer îl iubesc, dacă mi-e frică mi-e frică de ce ar putea să se ascundă în întuneric.

Nu. Îmi place întunericul

Intunericului ar trebui sa-i fie frica de mine, nu invers!

Sincera sa fiu. Mie nu prea imi place De obicei cand e intuneric intr-o camera si nu e nimeni acasa nu ma simt in siguranta

Eu sunt pasare de noapte, iubesc intunericul.

Nu, deloc.

Nu, de ce mi-ar fi frica?

In intuneric ma regasesc.

Depinde de cit de intuneric e. Daca e cum era in acea noapte in care era totul negru in fata ochilor cand m-am trezit si m-am ridicat din pat ca sa aprind lumina, insa am descoperit ca intrerupatorul nu era la locul unde ma asteptam, si am bijbiit dupa el vreo 2 minute, atunci poate ca da, un pic de frica mi-ar fi, desi de regula imi place intr-un anumit sens sa fiu dezorientat, tocmai pentru a regasi orientarea, senzatia aceea a regasirii orientarii mi se pare extraordinara.
Altfel, facind naveta cu bicicleta in Bucuresti, 25 de km, si avand doua cimpuri de 3 si respectiv 2 km de strabatut. si adesea ma intorc noaptea pe drum, uneori si pe la 12-1, cand nu rar mai trece cate o masina, cred ca e clar ca nu poate fi frica de intuneric. Dar e si un defect "profesional", facind armata la graniceri, eram obisnuit cu intunericul, eram uneori singur pe raza de km intregi, si stateam cate o noapte intreaga asa. Si daca ma intrebi cum a fost, pot spune ca a fost frumos.