Mi-e frică de oamenii pe care vreau să-i iubesc. Pentru că nu am cum să îi iubesc decât dacă îmi dau jos toate măștile și armura. Ceea ce e al naibii de înfricoșător când vezi că trebuie ca tot tu să dai jos măștile, armura cu țepi și armele celuilalt. Neștiind dacă va profita sau nu de vulnerabilitatea ta, dar probabilitatea fiind undeva de minim 90% să o facă.
Nu. Iubesc sa ii inteleg si sa-i ajut, chiar daca am intalnit oameni care mi-au facut rau.
Cateodata. oamenii pot fi niste finte mai rele decat animalele care iti vor raul si vor incerca sa iti faca rau...
Atata timp cat e inchis, unde e pericolul?
Oamenii se mențin foarte greu în echilibru, iar din această cauza nu isi pot stăpâni "întunericul ".
Pericolul este acela că se lasă manevrati de el si încetul cu încetul se vor adânci în păcatele săvârșite care le vor distruge sufletul.
Daca stai bine sa te gandesti toata lumea are asa ceva si totusi sunt o gramada de oameni buni. Putini in comparatie cu cei rai dar totusi, sunt ceva. Deci nu e foarte greu sa te stapanesti, zic eu.
MadaAwwr întreabă: