Frică nu îmi e pentru că știu că toate sunt trecătoare. Fiecare etapă are scopul ei. Fiecare obstacol are un rol definit. Fiecare pierdere e o invitație spre altceva.
Știu însă că ma va durea crunt atunci când îmi voi pierde părinții. Cum m-au iubit ei o viață pe cât de mult au putut atunci când meritam cel mai puțin știu că nu mă va iubi nimeni.
Da, dar sa stii ca mi-as taia si o vena daca tu ai disparea de pe TPU,una mica, ma plicti grav, imi este frica ca sa moara parintii mei, frati, prieteni, in rest na ce sa spun
Nu îmi este frica. Am pierdut și voi pierde mereu lucruri sau persoane dragi, presupun că asta face parte din viața tuturor. Simt mai mult un regret decât frica.
Nu mi-e frică deoarece stiu ca toți suntem muritori.La început o să îmi fie greu, dar mă obișnuiesc si fara acel om care a murit.Viata merge mai departe.
Imi este frica chiar daca stiu ca totul trece. Imi iubesc parintii, bunicii, prietenii. Nu as vrea sa ii pierd, dar asta e inevitabil din pacate...