Da mi s-a întâmplat...Mi s-a întâmplat să-mi doresc să plec,iar trecutul să mă "strige" pentru a mă-ntoarce la el. Mi s-a întâmplat să calc strâmb şi să privesc în urmă,să privesc la dulcile sau tristele amintiri.Mi s-a întâmplat să am tendinţa de a mă ascunde, de a mă-nchide în mine pentru simplul fapt că cei din jur erau mereu înaintea mea cu un pas, doi...dar astăzi îmi dau seama că sunt o persoană puternică şi am învăţat că trebuie să zâmbesc şi să trăiesc fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima.Am învăţat să-i fac pe cei din jur să radieze de fericire şi să le-ntind o mână de ajutor în orice moment de disperare.
O seară de vis.
Da mi s-a intamplat demulte ori, defiecare data am cazut de catel, voiam sa plec fara sa ma uit inapoi dar nuputeam ceva ma tinea in loc imi doream sa numai pot iubi si nu puteam cu cat voiam imi tare sa nu o imi iubesc o iubeam tot imi tare si toate astea din cauza unui cunoscut care mi-a lua inainte din cauza unor prieteni comuni si acel cunoscut are pica pe mine si eu cum nuprea stiu adica...sunt mai riguros nu ma dau invant dupa agatat fete si din astea mi-a luat-o inainte
pnm e nasol e sentimnu ala care il simnti cand te simntti pus'a la pamant
anonim_4396 întreabă: