Tie iti e frica de oamenii din jurul tau? Cand zic frica nu ma refer neaparat la frica aceea de a fi ucis sau lovit.Ma refer la orice tip de frica,frica de a fi parasit de oameni,frica de a fi dat afara dintr-un grup,frica de a fi dezamagit,frica de a fi respins,frica de a fi jignit, barfit,injosit, mintit etc...Ti-e frica de oameni?

Nu imi e frica de cele mentionate mai sus de tine, ci mai mult imi e frica de a fi privit. Imi e frica si ma simt inconfortabil si stanjenit cand oamenii se uita la mine, sau atunci cand ies in evidenta cu ceva. De asemenea, cand cineva incepe sa vorbeasca cu mine, incep sa ma balbai, si nu imi gasesc cuvintele potrivite.

Nu. Nu imi e frica. Pur si simplu nu imi pasa. Nu ma mai atasez de nimeni. Nu vreau sa ajung sa depind de persoanele respective. Bineinteles ca exista mai multa lume cu care ma inteleg si socializez, insa nu ma mai implic emotional in relatiile cu respectivii, doar cand sunt 100% convinsa ca merita. E un fel de izolare, dar are un scop.

Imi e frica de oamenii pe care nu-i cunosc si vin la mine sa-mi vorbeasca. Mai ales cand vad ca se indreapta spre mine cineva deja caut cu privirea o cale de scapare. Urasc necunoscutul, imprevizibilul si ma irita sa discut "offline" cu o persoana fara sa stiu daca am ceva in comun cu ea.
Uneori imi e frica sa fiu judecata si privita pentru felul in care ma imbrac asa ca multe haine imi mor in sifonier pentru ca nu-mi place sa ies in evidenta, alteori imi place si ma amuza sa sustin privirea cuiva si sa fiu in centrul atentiei. Sunt la extreme.