Ordonare:
După relevanţă
Da, daca esti timid in viata nu rezolvi nimic ramai singur marginat, trebuie sa ai tupeu sa te dai si sa fii smecher/a asa se traieste viata, si eu sunt timid dar daca ma aflu in compania unei fete fara alte persoane am curaj sa o intreb multe chestii.
Răspunde
Nu neaparat un defect, dar poate fi un handicap.
Intr-o societate in care competitia este ridicata la rang de lege, a fi timid devine un handicap. Gandeste-te cate oportunitati poti rata daca, din timiditate, nu deschizi gura atunci cand trebuie sau nu dai din coate atunci cand e nevoie.
Traim intr-o lume in care, daca nu stii/nu poti sa "te vinzi" din cauza nodului care ti se pune in gat, nu ai nicio sansa.
TIMIDITÁTE - lipsă de îndrăzneală, de siguranta, sfială, jenă. A fi timid, a manifesta sau a ascunde o anumita nesiguranta in raport cu ceilalti, a evita situatiile in care te afli in centrul atentiei, a lupta in tacere cu ceea ce poate deveni la un moment dat o adevarata "alergie" la interactiunea sociala. Timiditatea este o realitate, care poate interveni in viata noastra in orice stadiu de dezvoltare. Un om poate face parte din cele 15-20% de persoane care se nasc timide, sau poate deveni astfel pe parcursul vietii.
Timididatea nu este o alegere. Poate fi de vina educatia primita in primii ani de viata. Afectiunea primita inca de la inceput modeleaza psihicul micutului. Daca aceasta afectiune nu este asigurata, copilul va fi nesigur, cu o stare permanenta de discomfort, inadaptat. Acesti copii vor deveni niste adulti intr-o continua stare defensiva, asa numitii timizi introvertiti. Aceasta vulnerabilitate exista si la timizii extravertiti. Ei par a se descurca usor in mediul social, dar dincolo de aparente, se simt torturati. Timiditatea lor este greu de ameliorat chiar si prin psihoterapie.
In perioada adolescentei, cand are loc redefinirea personalitatii, la nivel social, fizic, psihic, in cazul unor schimbari drastice in viata unui individ ( divort, concediere), apare timiditatea ca o forma de "aparare". In ultimii ani timiditatea si-a cucerit o definitie practic identica cu un diagnostic medical si un tratament oarecum specific bazat pe utilizarea antidepresivelor de ultima generatie. Desi sunt tacuti si sfiosi, timizii sunt, probabil, cele mai binevoitoare persoane. Este foarte putin probabil ca acestia sa barfeasca sau sa se laude, sa fie insistenti, ostili, aroganti sau agresivi. Au tendinta de a fi prieteni loiali, depun mari eforturi pentru a pastra o relatie odata ce au reusit sa o intemeieze. Adesea par mai profunzi, visatori, ganditori, discreti si modesti. Mai mult decat atat, timizii sunt perceputi ca fiind buni ascultatori (desi, uneori, ei nu sunt deloc buni ascultatori), intelegatori si de incredere. Ei pot sa aiba multe calitati, insa foarte putine puse in valoare. Datorita faptului ca timizii sunt, adesea, tratati cu rezerve sau chiar cu dispret, acestia ajung sa creada ca este ceva in neregula cu ei. Mai mult decat atat, unii oameni ajung sa considere timiditatea ca fiind o forma de incompetenta, iar timizii ca fiind oameni plictisitori sau neatragatori. Daca nu vorbesc, inseamna ca vor sa fie lasati in pace, persoanele sociabile preferand sa se adreseze celor care le raspund. Din pacate, timizii sunt etichetati ca fiind infumurati, neamuzanti, stangaci sau plictisitori. De multe ori, chiar si timizii prefera compania celor sociabili. Unii oameni sunt de parere ca este indicat ca persoanele timide sa spuna celor cu care intra in contact, faptul ca sunt timide, pentru a beneficia de intelegere din partea lor si pentru a-i instiinta ca, contrar aparentelor, nu sunt neprietenoase, infumurate su plictisite.
http://sanatate.ele.ro/Psihologie/Timiditatea_--a2185.html
Pai...Si da, si nu.Cateodata e bine sa fii indrazneata.Cateodata nu.Limiteaza-te si pune pe balanta toata situatia.Dar daca esti timid, poti pierde ceva frumos.Dar daca esti prea indraznet atunci ai putea pierde ceva...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
