Știți dacă în toată România asta există o facultate cu forma "la distanță" pentru pedagogia învățământului primar și preșcolar?
În București nu văd să existe.

Vezi universitatea Transilvania din Brașov

Nu exista. Pentru invatamantul primar si prescolar e nevoie si de multa practica. Cu copiii nu te comporti ca un contabil.

Asta așa e, chiar e nevoie de multă practică, dar noi deja lucrăm la clasă, cei care lucrăm pe baza liceului pedagogic, deci am practica asigurată.
Dar voiam doar să mă duc la examene, în prezent neavând disponibilitate prea mare de a face o facultate la zi, cu jobul, depresia, anxietatea și chiar problemele mele cu oboseala. Și tocmai de aceea și caut la distanță, pentru că din cauza problemelor nu prea pot să prezint în fața colegilor referate și parțiale, cum știu că se practică la învățământul cu frecvență. Așa cu elevii mei la clasă nu am probleme, ei fiind micuți, nu am frica că aș fi judecată, bine că și la clasă ne judecă oricum părinții și mna, cei care vin în inspecții, dar cu copiii, știind că ei sunt puri, nu mă stresez și nici nu mă complexez, chiar mă simt cel mai fain. Dar cu adulții și cu cei de vârsta mea, nu pot să deschid gura în fața lor, mai ales dacă am ceva de prezentat.

Mulțumesc!

Dai informatii contradictorii. Cum faci invatamant daca ai depresie? Cum faci fata neastamparatilor?

Si mai ales, ce vei face la examene?

Păi am și una și alta. Adică nu pricep de ce trebuie să fiu Zen ca să predau. Eu una predau și cam atât. Nu privesc jobul ăsta ca pe ceva special ci ca pe o oră la care am intrat, mi-am predat ce am avut de predat, mi-am lăsat clar loc de bună ziua cu toți, apoi s-a sunat de ieșire, am ieșit și mi-am văzut de drum. Deci nu știu de ce toată lumea are cine știe ce așteptări de la munca mea, dar e o muncă precum oricare alta, până la urmă. Dar cum spuneam fix de aia uneori o urăsc, căci munca în sine nu ar fi grea, însă uneori așteptarea de la cum ar trebui să fie e teribil de mare. Ceea ce nu e ok, deoarece până la urmă (mai ales în zilele de azi) munca e doar muncă și atât, un domeniu în care tocmai, taci și faci, îți faci munca, îți lași loc și de bună ziua, îți iei banul și pleci acasă finalul zilei cu conștiința împăcată. Cam așa văd eu una lucrurile. Iar până aici, mi-am făcut meseria cu brio și chiar cu fruntea sus, dar mai departe, legat de așteptări nerealiste, nu știu, acolo nu am făcut nimic. Adică ce vreau să spun e că ceea ce a ținut de mine am făcut. Am studiat mai mult, ca să devin o profă mai bună pentru elevii mei, le-am explicat pe toate căile și i-am ajutat cu tot ce am putut, mai mult de atât, nu am făcut și sincer nici nu stă în atribuția mea, deși da, din păcate sistemul cam tocmai asta-și propune să ne arunce în cârcă multe lucruri, dar nu am băgat de seamă de pretențiile lor, eu oricum încă am tot venit și plecat, tot din cauza sistemului, asta așa la început până am studiat mai mult și am devenit o profă demnă, dar sincer tot venind și plecând de acolo, am realizat că așa mă pot răzbuna și eu pe sistem frumos, tocmai venind și plecând. Evident că asta nu-i afectează în mod cert pe ei, că de, Statul comandă și prostul execută, dar am zis că dacă o să tot vadă proful care se angajează pentru un post la ei, apoi la nu știu cât timp iar își dă demisia, și tot vine și pleacă, un prof de ăsta, poate îi mai sâcâie și pe ei, ca să realizeze că așa e, sistemul, de ți-ar veni să o iei la sănătoasa, dar tocmai căci mulți stau doar că nu au încotro, unde a se duce-n altă parte. Dar cât încă mai am ceva posibilități de a mai sta și pe tușă din când în când am promis că doar așa o să fac.