Știu că nu e o regulă și nu se aplică tuturor, vorbesc din experiența personală.

De-a lungul vieții am observat atât la profesori cât și la șefi acest lucru, și anume: profesorii/șefii care au specializare în materiile/domeniile exacte, gen matematică, finanțe, management vânzări, sunt mai puțini emoționali și empatici față de profesorii/șefii care au specializare în materiile/domeniile umaniste, cum ar fi: horeca, design, medicină, etc.

Dintre profesorii/șefii pe care i-am avut, cei mai empatici/umani, au fost cei care predau materii umaniste/care activau în domenii ce nu țineau de business financiar.

Cărui fapt se datorează acest lucru?

Poate din cauza materialului cu care au de-a face in fiecare clipa.Un profesor de matematica se straduie sa bage cifre si formule in mintea altcuiva,in timp ce profesorul de romana se straduie sa scoata trairea si sentimentul.
Deci,unul lucreaza doar cifre si formule in mintea lui, in timp ce celalalt e mai uman, efectiv.
Numai ca e un punct de vedere putin superficial, daca ii cunosti indeaproape, vei avea mari surprize...
Spun asta pentru ca am vazut profesor de matematica plangand ca un copil la Titanic si secretar de finante salvand furnici si oua de furnici din calea buldozerului....in fine,exemplele sunt multe,ideea este ca nu prea poti sa-i imparti dupa principiul tau, fiecare e atat de empatic si emotional atat cat ii permite umanitatea din el, gradul lui de om, nu de masina, de robot cum ne-a transformat azi viata.

Eu lucrez în domeniu financiar, dar am învățat sa fiu mai neutra ca să zic asa, nu mi manifest emoțiile oricând oricum asa am simțit eu ca ma ajuta la job, dar în realitate sunt empatica și emoțională doar ca nu se vede. Probabil mediul în care lucrez te formează

Ooo bună întrebare
La asta chiar știu să răspund... cred...
Psihologii spun cam exact ce ai zis tu aici
Că oamenii care sunt mai empatici tind către domenii ca arta sau chiar joburi unde se lucrează cu oamenii dar unde este nevoie de empatie (gen asistență socială/psihologie/pedagogie), profi de română sau materii umaniste, cum ai zis și tu, ba chiar au spus că sunt mai buni ei, cei introverți sau cu inteligență emoțională ca să lucreze în domenii de genul, pe când oamenii mai pragmatici, mai bossy și mai critici sau cei care ți-ar da impresia că nu-i pasă de nimeni și nimic, cei foarte independenți sunt mai buni pe joburi de manageri, pe joburi precum armata, pe joburi de șefi unde se taie și se spânzură. Acum să-ți zic și explicația, de ce, de ce, sincer n-am studiat chiar atât de mult, dar chiar m-ai făcut curioasă și m-ai intrigat, chiar am să caut, sper să și găsesc )
Însă atât cât cunosc subiectul și știu îți pot spune că asta ține de temperament, e inevitabil ca să nu te atragă lucrurile pentru care ești făcut. Cam așa țin eu să cred că e treaba asta, cât legat de joburi și tot ce e în Univers, nu ați observat că și aici e un lanț trofic ca în lumea faunei?
Adică avem nevoie și de oameni extrovertiți și de oameni introvertiți pe glob, avem nevoie și de șefi dar și de executanți, avem nevoie și de oameni care să-și bată capul cu formule, cuie și chestii exacte dar și de oameni care vor să aducă ceva nou, să creeze ceva nemaivăzut și să fie artiști. În viață avem nevoie de toate, ba chiar și de oameni prompți, dar și de oameni degajați.

Unii lucreaza cu ' roboti ' ( cifre socotite pe calculator ), ceilalti cu OAMENI ( din Carne & oase, CU SIMPTAMINTE...

E usor sa devii ' un robot ' atunci cand lucrezi doar langa / doar cu ' roboti '...
Cand lucrezi cu oameni, lucrurile stau altfel! ( Sau ar trebui! )

( de exemplu, unii medici, desi lucreaza cu Oameni, PERMANENT! devin ' roboti' ( unii din ei! )
DE CE?


Eu consider ca tine doar de UMANITATEA ( CONSTIINTA!) Fiecaruia, nu ( neaparat ) de job... EMPATIA ( & emotia ).