Știu ca o sa considerați multi ca e aiurea ca îmi scriu problemele aici, ca sunt o copila și mai mult ca sigur o sa fiți putini care o sa îmi răspundeți dar încerc sa scriu, sa cer un sfat ca sa vad dacă ma ajuta cu ceva.
De un an de zile sunt cu fundu în sus sa zic asa, de când am luat decizia de a face ce simt.Nu îmi pare râu și nu regret, ma bucur din suflet ca am avut puterea asta doar ca am impresia ca nu ma pot obisnui cu noua veche viata cum s-ar zice.M-am întors la ai mei de unde am și plecat acum câțiva ani, sunt cu persoana iubita, am reușit sa ne luam o chirie dar cam atât cu veștile bune.Bani nu avem,eu nu am de munca,el nu poate sa fie lângă mine pentru ca evident ca toți romanii trebuie sa muncească sa facă bani și nu poate în orașul meu momentan pentru ca nu am pus nimic deoparte din ce sa trăim pana sa ia un prim salariu de la un loc de munca de aici iar banii tot se pierd pentru ca plătești o taxe, chiria, drumul acasă. Poate as putea sa trec peste lipsa banilor ca ne iubim și am găsi orice soluție și dacă e pana acolo și răbdam nu e o problema doar ca singurătatea asta, faptul ca nu îmi găsesc locul și faptul ca nu ma simt bine nici fizic ma împinge într-o depresie urata.Simt ca ma sufoc în camera asta (înainte eu stăteam la casa,acum sunt la bloc),ma uimesc oamenii cât sunt de liniștiți, sănătoși și plini de speranța și ma frustrează ca eu nu pot sa fiu asa, pur și simplu am momente când sunt ok (când sunt cu iubitul meu, când poate sa vorbească cu mine toată ziua) dar am și zile în care se prăbușește totul pe mine și încerc prin toate modalitățile sa rămân calma și sa mai sper dar toate vin pe capul meu, totul se ruinează iar veștile proaste vin zilnic.
Cum sa ies din asta?

E destul de neclar. Înțeleg că ai ajuns într-o sitație nasoală, care te "împinge într-o depresie urâtă", că toate merg pe dos etc., dar puțin mai sus ai spus că nu îți pare rău și nu regreți deciziile pe care le-ai luat. Păi judecând după rezultatul la care s-a ajuns, s-ar deduce că greșeala stă tocmai în deciziile pe care le-ai luat inițial. Mai analizează, și dacă au fost într-adevăr greșite deciziile inițiale, ar fi normal să îți pară rău și să regreți. Și să încerci să repari ce se mai poate repara.

"ca sunt o copila"

citind asta, chiar îmi luasem aer in piept să scriu ceva util dar

"M-am întors la ai mei de unde am și plecat acum câțiva ani, sun cu persoana iubita"

constat tu ai deja experiență cât mulți dintre noi la un loc și de aceea cred că găsești tu soluția optimă. Bafta

De ce nu te muti cu ai tai? Ce rost are sa stai in chirie, doar ca esti cu iubitu seara si toata ziua esti inchisa intre 4 pereti?
Presupun ca esti in orasul natal, nu prea am inteles. Te muti cu parintii si iti gasesti un job. Mai castigi un ban, mai vb cu o colega de munca, te ajuta sa stii.

Solutii sunt. Daca tu si el va iubiti si sunteti OK, si esti sigur de el, poti sa propui sa va casatoriti. Daca parintii vostri sunt de acord, este si mai bine. Ai omis sa spui daca parintii sunt sau nu de acord cu casatoria.
In al doilea rand sa va cautati principii de viata, reguli, principii morale. De exemplu, sa iesiti la plimbare o data pe saptamana undeva, in parc, cu bicicletele. Sa fiti impreuna in fiecare seara. Sa mergeti la biserica impreuna duminica. Sa gatiti impreuna. Si vorbiti cu un preot bun, va poate ajuta mai mult decat mine sau alticineva. Daca voi va iubiti foarte mult, sa mergeti mai departe. Cautati sa va faceti o familie, sa aveti o ordine in viata. Cereti ajutor parintilor.
Daca unul din parinti va sustine, este foarte bine. Apelati la el, cereti sfaturi si ascultati de el. Daca toti parintii sunt impotriva, atunci este ghinionul vostru. Se poate si asa. E mai greu, insa se poate. Important este sa luati legatura cu un nash, un preoti, cineva serios care sa va ajute. Si sa va casatoriti, daca este OK.
Ajutor va veni mereu celor care cer. Cereti si vi se va da. Sunt foarte multi oameni in jur care vor sa ajute cu orice, un sfat, material, un job.

Succes! #^_^#