Trăiesc cu anxietate sociala de foarte mulți ani.Ma bucur enorm ca muncesc de acasă pentru ca pentru mine e un chin când trebuie sa merg undeva.
Sunt cât de cât ok cu mersul la magazine deși am încă trac de a sta la casa, de a plăti produsele de a interacționa cu vânzătoarele dar ma descurc.Treaba e ca un mers la rude (ce nu înțeleg ce e aia anxiatate) sau un mers la medic (ce nu înțelege sa ia pacientul mai ușor dacă vede ca e inhibat sau introvertit) sunt un chin pentru mine.Reusesc sa merg undeva doar când simt eu ca e totul perfect, îmi e familiara treaba sau știu ca pot impresiona.Altfel ma simt mereu ciudat,complexata,obligata,constransa, ne în largul meu.Imi e rușine sa nu zic sau fac vreo prostie, îmi fac gânduri aiurea (gen "oare sa ma descălțat deși zice sa nu o fac?" spre exemplu) ce nu ma lasă să mă liniștesc dar ma fac și sa ma simt nebuna.Iar cu timpul am ajuns sa nu prea mai agreez oamenii pentru ca știu ca nu vor înțelege felul meu de a fi și problema mea.
Voi cum trăiți în societate cu anxietate?

Inteleg ca te bucuri de faptul ca muncesti de acasa dar e zona ta de comfort, cu cat stai mai mult acolo cu atat iti va fi mai greu sa iesi in lume, nu exista vreo solutie magica, singura cale e sa comunici in ciuda fricii, cu cat o faci mai des cu atat devine mai usor, la fel ca frica de intaltimi sau cand inveti sa mergi pe bicicleta.
Singurul lucru de care trebuie sa fi constienta cand ti-e frica sa comunici e ca viata ta nu e in pericol desi mintea iti transmite asta, gandind la rece intreaba-te frica de ce anume? Nu sta nimeni cu o arma indreptata spre tine si nu iti analizeaza nimeni in mod obsesiv comportamentul, majoritatea oamenilor ne privesc in mod indiferent cand vorbim cu ei oricum, iti vei da seama de asta cand incepi sa comunici, fa un exercitiu si convinge-te singura, ai cateva persoane apropitate cu care vorbesti dar verbal nu prin mesaje sa se poata intoarce in conversatie, poarta azi o conversatie si intreaba-i urmatoarea zi ce ati vorbit, nici nu mai tin minte

Buna.Eu m-as intreba daca este chiar anxietate ce simti? Mersul la rude poate fi o corvoada extrem de neplacuta, asta nu inseamna ca ai anxietate, mai ales stiind ce intrebari finute si de bun simt pun romanii la adunarile in familie, de sarbatori etc.NOT. Nici eu nu sunt fana acestor evenimente sociale, desi cand eram mai mica imi placeau, evident.Majoritatea chiar nu stiu ce este ala bun simt.

Si daca te descalti iar persoana zice ca nu este nevoie care e treaba? Asta nu inseamna ca te faci de ras, inseamna ca dai dovada de bun simt, deoarece de afara poti aduce tot felul de microbi si minuni, trotuarele si spatiile publice in general sunt mizerabile.De ce ti-ar fi rusine ca ai bun simt si educatie? La romani stim ca papucii se lasa la intrare.Eu chiar ma bucur ca nu traim ca in filmele/serialele americane, unde toti intra incaltati. Singurul pe care trebuie sa-l impresionezi este copilul tau, in sensul bun, nu in sensul superficial, adica acela de a impresiona pe altii din societate pe care nici nu ai nevoie sa-i impresionezi. Asadar, cum sa spun, de toti ceilalti trebuie sa te doara undeva, altfel copilul va lua exact ce vede la tine si nu cred ca doresti sa fie o mini copie a ta care sa preia aspectele mai putin pozitive, ceea ce ii va afecta dezvoltarea ulterioara.Incearca sa depui mai mult efort si curaj pentru tine in primul rand, pentru copil si pentru sot.

Daca situatia financiara va permite, te incurajez sa mergi la psiholog.Acolo vei afla de unde au pornit toate acestea si vei intelege ca nu poti fi mereu in control si nici nu trebuie, pentru ca ziua sa fie incadrata in eticheta,,productiva'' sau,, perfecta''. Tind sa cred ca esti mult prea dura cu tine din motive complet irealiste, ca toate femeile care incearca sa le rezolve pe toate, sa fie super eroi. Repet, ai grija de tine si de familie, fiindca la finalul zilei este despre sanatatea ta si despre linistea casei, nu despre ce spun oamenii de pe strada, din familie, de la lucru si asa mai departe.Numai bine!

Eu am agorafobie,o anxietate extrema,nu poți să ieși din casă deloc aproape și anxietate sociala evident. Te înțeleg,alții nu te înțeleg că nu sunt informați ce este anxietatea sau din cauza analfabetismului funcțional.
Fără psihoterapie sau tratament nu poți să o învingi singura,deși poți să ieși din zona de confort și să ieși cu un amic sau o amica sau un grad de rudenie.

Medicul ar trebui sa te înțeleagă,ei nu ar trebui sa fie ignoranți cu pacienții ci foarte înțelegători,altfel pierde clienți= pierd și bani!
E chinuitor sa trăiești cu fobie sociala dar daca stai și te izolezi nu faci decât să stagnezi,și chiar daca iei tratament de la psihiatru tu nu faci decât să ascunzi toate mizeria sub preș!
Trebuie sa te expui treptat,e absolut necesar! Daca nu poți iei tratament anxiolitic mai puternic,doza mai mare.
E păcat să îți irosești viața stand în casa și fugind mereu de oameni și să nu te bucuri de viață așa cum e,de tinerețea ta fiind în floarea vârstei.
Te expui azi puțin mâine la fel și tot așa,îți petreci timp in natura și meditezi,te relaxezi.
Daca nu poți singura cere ajutorul cuiva.
Fa mereu ce simți fara sa îți pese de părerea celor din jur,daca te simt nesigură își vor bate joc de tine,te vor desconsidera,ignora.
Apelează la un psihoterapeut, eu zic că doar așa o să poți să o învingi, doar cu tratament nu poți din ce vad.
Și încearcă să ieși din zona de confort și să îți spui că poți, sa ii transmiți subconștientului că tu ești capabilă de orice in orice moment, de orice realizare.

Ești mică.