Trăiesc într-o lume obsedată şi înfometată de sex unde până şi copiii de 11 12 ani se masturbează şi îşi încep viaţa sexuală de la vârste fragede, rezultând sarcini nedorite, avorturi, inimi frânte, copii abandonaţi, viitoruri spulberate, vise ce nu vor deveni realitate. Ce facem mă? Aşa de mult ne-am întunecat minţile? Spuneţi-mi că sunt înapoiat, închis la minte sau "carei întrebarea?" sau cum vreţi. Undeva în adâncul vostru ştiţi că e aşa 
Traiesti intr-o lume in care parintii nu au timp sau nu vor sa le vorbeasca fiilor/fiicelor lor. Intr-o lume in care educatia se face privind necontrolat la televizor, accesand necontrolat fel de fel de site-uri.
Traim intr-o lume nebuna, in care copiii nu-si gasesc locul si si-l cauta incercand sa iasa in evidenta cu ceva; nu conteaza cu ce. Valorile lumii in care traim sunt date peste cap sau, si mai rau, au disparut cu totul.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ok, trebuie să menţionez că nu sunt deprimat 
De fapt sunt o persoana foarte optimistă. Doar scoteam în evidenţa un aspect al vieţii mai negru.
Răspunde
Dar ce, credeai ca viata e "ROZ"?
Eu am invatat ca viaţa nu-i nici roz, nici neagră. Nu ştiu dacă vieţii îi e dat să fie într-o culoare. Nu mai văd viaţa ca pe un tablou ce aşteaptă să fie pictat, ci ca pe un drum care-i combinat deseori cu un câmp de luptă.
Ceea ce scriu acum nu e o perspectivă pesimistă asupra vieţii. Sunt doar realistă. Fiecare zi e o luptă.
E o luptă să iei decizii corecte. E o luptă să fii om.
o luptă să fii bun, dar nu fraier sau naiv.
E o luptă să primeşti şi să ştii ce trebuie să primeşti în viaţa ta, şi e o luptă şi mai grea să înţelegi că uneori, vine timpul să dai drumul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
