Orce om are in el o undă de gelozie, dar daca nu poate merge până la magazin sau sa vorbeasca cu o prietena pentru ca tu ii faci crize e boala.
Sa fi posesiv in modul drăguț si grijuliu e ok.Dar daca posesivitate ta e ceva dus la extrem si se transformă în ordin, din nou e boala.
Înainte de a vrea sa ai pe cineva, incearca sa iti rezolvi problemele cu stima de sine si cu tine insuti.Supunete la teste,consulta un psiholog pentru ca el prin explicațiile lui poate te va face sa mai înțelegi unele lucuri si sa nu mai ti cu dinții doar de ce crezi tu ca e bine.
Si eu sunt geloasă in felul meu,dar cu toate astea iubitul meu are "voie" sa vorbeasca cu un prieten, sa meargă la magazin, sa meargă la un prieten sa il ajute la ceva, sa duca pe cineva cu masina daca e nevoie si necesar, sa meargă în vizită la un prieten sau rudă chiar daca nu sunt si eu prezența...Si posesive sunt, dar mai de grabă vreau sa stiu ce face sau unde e, pentru ca imi place mie sa stau linistită si sa stiu de el.Dar niciodata nu ii interzic sa faca lucuri normale.Asa ca gelozia mea se rezumă la a nu interacționa cu femei cu care nu are de ce sa interacționeze, sa nu stea pe mesaje cu fete aiurea daca nu sunt prieteni comuni sau familie ca practic nu are de ce si restul lucrurilor evidente pe care nu le-ar accepta nimeni.Asta mi se pare mie normal, dacă nu te rezumi la asta undeva ai niste probleme.
Sa iti faci prieteni e o solutie buna pentru ca vei cunoaște mentalități noi și vei invata ceva.Dar daca vrei sa iti găsești iubita, sigur nu o vei gasi stand pe banca si privind oameni.Si sigur nu o vei păstra daca vei fi excesiv de orce.
Inteleg bine ce spui,dar inainte sa ajung asa am cunoscut o multime de oameni.
La psiholog am fost si am cunoscut toate mentalitatile posibile,zau,dar asta cred eu ca e cea mai okay.
Eu am fost introvertit mereu pentru ca am fost exclus din grupuri prin clasa,si crede-ma,la partea in care ai spus ca nimeni nu va sta cu mine gresesti.
Am cunoscut persoane care erau identice cu mine,si pana la urma daca cineva te vrea cu adevarat si te iubeste neconditionat ii lasa pe toti.
Eu simt ura si posesivitate,din asta respir si din cate inteleg nu se va schimba nici de cum.
Eu nu sunt prost,deloc chiar,cunoscut multe lucruri si imi pot da seama de imprejurari mult mai bine ca majoritatea oamenilor,de asta nici nu vreau sa ma schimb.
In opinia mea eu am atins cunostinta suprema,inegalabilul si am inteles bine scopurile vietii,si de asta consider ca la o gandire ca mea se sfarseste totul,nimic nu o poate depasi,dar e mult de vorbit aici.
Asta sunt eu si de asta multa lume incearca sa se bage in seama cu mine,dar cand aud ce sustin putini mai stau.
Adica eu vad avutul de prieteni ca inselat,vad datul de likeuri la pozele cuiva inselat,vad vorbitul cu altcineva ca inselat etc.
Oamenii in majoritatea lor sunt fiinte extrovertite pentru ca nu au o mentalitate suficient de dezolvatata sa intelega ca nu e bine si nu te ajuta la nimic sa vorbesti cu alte persoane.
Cu ce scop? Una este de ajuns, si nu am spus nimic de magazin,ba chiar si eu as simti nevoia sa ies singur daca as avea o relatie.
Si lasa ma sa iti spun ca nu esti posesiva suficient,dupa cum vezi eu sunt ceva mai mult,nu te poti numi asa.
Incearca sa vorbesti cu iubitul tau si impune i ceea ce zic eu,o sa te asculte? Te iubeste suficient incat sa renunte la toti pentru tine? Sau e doar o iluzie de control asupra relatiei? Gandeste te ca si cum ar fi un experiment social.
Gandeste te ca in general prostii,pana si la persoane semidestepte se gasesc adesea in grupuri,dar cei mai destepti oameni nu se afla acolo,ei se afla in umbra,si in cazul meu,complotand la cum pot sa isi mareasca influenta zilnic si sa fie oameni de succes fara altii.
Tu daca azi te certi cu iubitul tau si va despartiti,general vorbind,nu as vrea asta,el nu se va cupla cu o prietene de a lui? Nu se va duce sa vorbeasca si sa ii ceara ajutorul unui prieten?
Tu trebuie sa ai o persoana si sa o faci sa nu poata sta fara tine,pentru ca nu va mai avea pe nimeni,si cand esti doar tu cu altcineva sentimentele de afectiune sporesc.
Vorbind de stima de sine,am multa,nu vreau sa spun ce functie am dar chiar sunt foarte influent, si ma gandesc zilnic la cum pot avea mai multa, si poate asa, daca persoanele ma stiu, la un momentdat cineva se va uita la ce lucruri postez si ce zic (promovez in online mentalitatea mea) va spune ca se regaseste si imi va da mesaj.
Problema e la societate, nu la mine.
Deci tu ai ales să fi extrem de gelos si posesiv si sa nu stea nimeni cu tine?
Nici eu nu sunt si nu am fost extrovertita, dar asta nu ma face exagerată.Păi dacă ai găsit persoane ca si tine, de ce nu esti cu ele acum?
Tu te-ai gandit vreo secundă ca o data cu trecerea timpului poti sa devi o fire violenta si sa iti agresezi partenera in momentul in care ti se va parea tie ca a depășit acea limita pe care tu o impui?
Ai impresia despre tine ca esti mai inteligent decat altii prin felul tau de a fi?
Nu e ok sa vorbesti cu persoane de sex opus cu care nu ar trebui să vorbești, nu sa nu vorbesti cu nimeni.E o diferenta.
Nu am de ce sa vreau sa lase pe toată lume pentru mine, ca nu iubeste pe toată lumea cum ma iubeste pe mine.Noi suntem persoane mai retrase ce stam mult unul cu altul, ce vorbim si ne dăm sfaturi unul altuia fara sa implicam pe nimeni in relatia noastra.Dar nu as vrea nici o secundă sa rupă legătură cu familia, sau sa nu vorbească cu un coleg de munca.Asta e o gândire ciudată, asta iti spune un criminal in serie prima oara cand interacționează cu tine ca sa nu il bântuie nimeni.Nu un om sănătos.
Deci tu spui ca trebuie sa induci celui de langa tine nesiguranta si dependenta de tine, ca indiferent daca ii convine sau nu sa stea acolo țeapăn ca nu are unde se duce? Ce pana mea?
Tu nu realizezi ca daca omul d e langa tine nu te mai iubeste, dar sta doar pentru ca nu are unde merge, sta doar in scârbă, urandu-te pe zi ce trece mai mult? Crezi ca tinand un om forțat langa tine se numeste viata sau iubire? Eu cred ca se numeste boala si încercarea de manipulare.
Aici intelegi putin gresit.
In primul rand,eu am ales sa fiu asa deoarece in relatia mea antecedenta o lasam pe respectiva fata sa aiba prieteni,ba chiar si eu aveam in perioada respectiva.
Totusi a inceput cu lucruri marunte pana sa exagerez si sa duc totul la extrem.
Dar cand vedeam ca sunt gelos excesiv mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa o las,mi-am dat seama ca ne facem rau reciproc,vedeam ca sunt asa dar nu stiam ce vreau de fapt.Ea dintr o introvertita a ajuns sa stea prin grupuri,dar eu am ramas la fel,si lucrurile pe care le ai numi tu negative s au sporit in minte. Ideea este ca si ea a acceptat sa stea cu cineva gelos,eu nu am fost gelos pe familie deloc,dar ea da,nu suporta sa ies cu verisoarele mele.
In al doilea rand,dupa cum am spus,familia se exclude complet din discutie,nu am probleme cu asta.
Totusi,m ai intrebat de ce nu stau cu perssoane ca mine. Pentru ca in general cu fetele respective intampinam probleme. Ba de distanta,ba ca nu prea imi placea aspectul,etc.
Totusi,e rau cum gandesc? Daca nu ma mai iubeste? Pai asta zic,eu vreau pe cineva cu o mentalitate ca mea,si zilele petrecute impreuna duc la o iubire neconditionata.
In ultimul rand,ma bucur sa aud ca tu cu iubitul tau sunteti asa, chiar daca nu e la fel, e bine ca sunteti rezervati.Pot sa simt ca sunteti fericiti, bravo.
Si ca ai adus subiectul, mi am adus aminte ca anul trecut pe vremea asta am avut o cearta foarte mare cu fosta mea prietena si erau ultimele zile in care ma bucuram de ea.Chiar m-am emotionat.
Poate voi scrie si despre ea,nu stiu.
Oricum,eu am o mentalitate pe care putini o au,dar despre asta este introvertismul, totusi, el nu merge ca ceva fundamental.
Ce e asa de rau totusi? Daca as gasi o fata care sa vrea ce vreau si eu, poate cineva sa vine si sa spuna ca nu e bine daca noi doi ne simtim bine doar asa? E chiar asa de rau? Eu nu vad sexul opus deoarece sunt demisexual si nu pot face diferenta intre persoane de alt gen, pentru mine toti sunt oameni.
Stii testul ala cu 16 personalitati?
Eu sunt un intj, si asta se gaseste la 1 din 100 de femei, deci am sanse putine sa gasesc, totusi, macar sunt sanse.
E bine ca esti introvertita, dar sunt 6 tipuri de introvertiti pe pamantul asta, si toate se bat cap in cap, de asta si neintelegerea asta.
Prietenii nu stau non-stop lângă tine, ci la nevoie sunt aproape. Poți lua legătura cu oricine din când în când, dacă dorești asta.
Cum să fie prea târziu? Ești foarte tânăr. Socializează!
Iesi afara, bucura-te de natura, alearga si vorbeste cu ceilalti...
O sa constati ca viata e frumoasa!
Nu e tarziu, dar nu e recomandat. Rezolva-ti problemele la cap mai intai. Ai timp de relatii. Iti recomand sa mergi la psiholg pentru ca posesivitatea nu e normala, este toxica si produce traume. Iubita iti faci pentru ca o iubesti si vrei sa ai o viata frumoasa cu ea, nu ca sa o terorizezi. O relatie izolata cu o persoana ca tine nu are niciun sens si niciun om normal la cap nu si-ar dori asa ceva.
Adica e posibil ca o fata sa vina la mine si sa imi ceara o guma? Sau sa intrebe cat e ora? Si asa sa ajung sa vorbesc cu ea?
Nu.
In opinia mea posesivitatea este ceva frumos si reprezinta intelepciune, nu toxicitate.
Extrovertismul vine dintr-o nevoie primara a omului de supravietuire, nu isi mai are locul acum.
Asa am facut si cu fosta mea cea mai buna prietena, nu o lasam sa iasa cu nimeni si nu regret, de asta si doresc o persoana ca mine.