Dumnezeu, Inainte chiar eram o persoana foarte insecured cand venea vorba de orice si nu aveam motivatie sa fac absolut nimic dar de cand am trecut prin diferite experiente de viata mai putin placute si am inceput sa ma rog chiar pot sa zic ca mi s-a schimbat viata. Dar da, si experientele neplacute de viata pot sa zic ca m-au facut sa fiu mai ambitioasa cum ar fi bullyingul sau persoanele care m au descurajat pentru ca mereu am simtit sa le arat contrariul si asta m-a motivat sa fac tot posibilul sa se intample. Deci crede ma, daca chiar iti doresti ceva lupta si trage de tine, nu lasa pe nimeni si nimic in lume sa te intoarca din drum si fa ce doresti, nimic nu e posibil fara putina munca?
Pai nu am nevoie de motivații, planurile și proiectele care mi le fac, sunt ele înșiși o motivatie. De exemplu, daca nu-mi place serviciul actual, planific o schimbare și urmez pașii, fac un CV, caut diverse joburi, merg la interviuri etc.
De ce ai nevoie de motivație dacă deja îți,, DORESTI'''ceva?
Faza asta cu motivația o vad ca o scuza a puturosilor. Vreau sa slăbesc dar nu-s motivat/a. Cum drak, ai 120 de kile și mai ai nevoie de motivație?
La fel cu fumatul, vreau sa ma las dar nu-s motivat. Mergi spre boala sigura, încă nu ai prins ideea?
La fel și cu studiul, vrei cariera, bani și situație bune, dar nu poți începe ca nu ești motivat. Atunci zaci în,, mizerie''și nu mai pretinde sau spera în schimbări, eventual de natură divina, gratis. Tu ești la comanda, impuneți vise realizabile în măsura competentelor și talentelor tale și treci la treaba.
Cheers
LisaJulie întreabă: