Tu inainte sa crezi in ceva sau in cineva te gandesti la dezamagirile care pot urma? Te gandesti la rezultate de obicei? Totusi daca stam si ne gandim la ce rezultate dezamagitoare pot avea faptele noastre nu pierdem curaj sa mergem mai departe? Daca ne gandim ca va fi bine nu riscam sa fim dezamagiti pe neasteptate? Deci cel mai bine e sa ne traim clipa si sa ne lasam dusi de valuri si prin bune si prin rele? E bine sa fim si precauti cand facem ceva? Cand te casatoresti cu cineva te gandesti ca risti sa ai probleme in casnicie si sa divortezi de acea persoana si devi precaut sau iti traiesti clipa si lasi totul, fie bine fie rau sa vina de la sine?

Eu sunt genul care stau seara si imi analizez ziua sau ziua urmatoare(stau treaz 1-2 ore, nu pot dormii fara sa stiu ce ma poate astepta).
Uneori trebuie sa iti mai iei si inima in dinti, si sa gandesti atunci pe loc daca e bine sau rau.
Tu daca te gandesti mereu la trecut, nu o sa iti dai seama ce te asteapta pe viitor si vei fi surprins de un perete invizibil si iti vei da seama ca numai poti sa ajungi mai departe, acolo unde vroiai sa ajungi. Mereu cel mai bine e sa iti traiesti clipa sa te bucuri de bune si rele, Dumnezeu ne-a scris dinainte destinul, si daca vom face bine vom primi bine, daca vom face rau ne va astepta un lucru neplacut.
Sincer eu nu m-am gandit niciodata daca cand o sa ma casatoresc cu o anumita persoana, sa ma despart de ea dupa aceea casatorie, in acest subiect am gandit intotdeauna pozitiv, nu mi-as putea imagina cum aceea persoana o sa se depuna divortul.
Daca tu o sa te gandesti la divort cu aceea persoana o sa iti dai seama in viitorul apropiat ca nu o sa iti mai doresti nimic cu persoana respectiva, si vei depune tu actele de divort de teama ca va fi ea aceea care depune prima.

Obișnuiesc să fiu precaut în a mă gândi că va fi bine. Voi lua mereu în calcul opțiunea unei dezamăgiri și cred că acum o iau mai mult în calcul ca înainte.

De fire sunt pesimist, cateodata optimist.
Imi inmoi sufletul in bautura si tigari, sa nu mai am probleme, per moment.
Nu am incredere in nimeni, in absolut nimeni. Am eu secretele mele, am eu chestiile mele/povestile mele pe care le spun prietenilor, si cam atat a fost, nu caut relatii, incerc sa fiu indiferent, asa macar nu o sa ma simt rau dupa ce se va termina, sau dupa ce persoana respectiva m-a tradat.
Eu de obicei merg dupa gandirea mea, daca ea zice ca e ok ce vreau sa fac o fac, daca nu, atunci nu are nici un sens.
Casatoria este alta mancare de peste, pentru a te casatori cu cineva, consider ca ai nevoie de niste fapte, sa vezi daca persoana respectiva chiar te merita, sau chiar te vrea.
Partenerul trebuie supus unor teste, daca le trece totul e ok, daca nu eject.

Nici nu trebuie sa te gandesti la asa ceva atata timp cat stii sa alegi persoana potrivita care te iubeste si nu cea care profita.