Ucide mai multe tinere decat cancerul.
Afecteaaza o treime din femeile globului.
Lasa urme adanci, pe viata.
Este vorba despre violenta impotriva femeii.
...ale carei victime isi traiesc in tacere propria drama...
...sau au devenit deja umbre!
Mamele, fetele voastre, sotiile sau prietenele pe care le cunoasteti, au suferit de violenta fizica sau psihica in familie? Cu ce le-ati ajutat? Acceptati astfel de comportament in familia voastra, sau in familiile pe care le cunoasteti? Daca nu, de ce nu denuntati?

din pacate cunosc asemenea cazuri
eu am 2 prietene care au fost agresate fizic si verbal de prietenii lor (una are 16 ani si alta 18). dupa ce am aflat am discutat cu ele si am incercat sa le conving sa se desparta de ei, dar a mai durat cam o luna doua pana s-au sfarsit aceste relatii(s-au sfarsit pentru ca au fost agresate si a doua oara si de data asta in public). mentionez ca aceste prietene nu se cunosc intre ele deci nu s-au influentat reciproc .
nu puteam sa denunt pentru ca le-as fi facut probleme prietenelor mele cu familiile lor si s-ar fi suparat pe mine desi era pentru binele lor.
si sub nici o forma NU accept un asemenea comportament din partea nimanui

Vina este 60% a celui care bate şi 40% a bătutului (bătutei în cazul de faţă).
Câtă vreme nu zice şi nu face nimic şi acceptă, înseamnă că-i place şi că-şi merită soarta.
Nu există că nu pot! Există vreau, nu vreau şi preţ de cost!
Cunosc cazuri, am încercat în 14 (sau 15?! nu ştiu dacă pe una s-o număr sau nu) cazuri să ajut. În 6 dintre ele finalul a fost favorabil pentru ea, în rest, încercarea de a scăpa s-a pierdut undeva pe drum pentru că teama de familie şi faptul că "măcar mă întreţine" au învins demnitatea ei faţă de propria persoană.
Din cele 6 cazuri, 5 s-au soldat cu divorţ, 1 cu o schimbare cu 180 de grade a partenerului. Au trecut ani de-atunci şi nu au mai apărut noi violenţe în acel caz.
Uneori violenţa apare şi din cumul de frustrări apărute din vina amândurora.
La final, o citez pe bunica mea care a avut o căsnicie de 53 de ani, până când moartea i-a despărţit: "Bărbatul are tendinţe mai violente, asta-i clar. Dar, dacă nu-l provoci şi vorbeşti calm, nu dă în tine oricât de nervos ar fi. Exemplu: Îţi vine beat acasă (cel mai des atunci apar problemele). Iei şi-i pui masa şi-l duci să se culce. Dacă chiar ai o problemă şi se întâmplă cam des în ultima vreme, îi spui dar îi spui A DOUA ZI, după ce s-a trezit, şi-a băut cafeaua de dimineaţă şi şi-a fumat ţigările. Niciodată să nu te-apuci să-ţi toci la cap bărbatul, indiferent cu ce, seara, înainte de culcare când abia a venit de la serviciu (mai ales dacă a şi băut ceva) şi dis de dimineaţă înainte să se dezmeticească. Totul ţine de moment. Toţi avem o latură dură şi o latură raţională. Cu cât alegi mai bine momentele pentru discuţii cu atât mai multe şanse ai să-i cultivi latura pe care o doreşti"
Salut.

Eu una nu sunt de acord cu asemenea comportament! Si am o vorba :si zece copiii sa am cu el si tot nu as sta sa ma trateze ca pe ultima fiinta din lume, sau mai rau, ca pe o carpa de sters picioarele!
Cat despre barbatii care fac asta, li se trage de la gresita educatie primita, de la anturaj si de la ambitia lor de a fi cei mai tari!
Ei au inteles in mod eronat faptul de a fi,, barbat"si de aici decurg toate relele!
Cum le ajut? In primul rand cu o vorba buna de alinare si imbarbatare, apoi le intreb daca vor sa mai continue sau nu acest calvar si le sfatuiesc sa ii lase din mers pe respectivii, caci nu le merita dragostea si devotamentul!