Un răspuns posibil la întrebarea: "Ce mai faci?": - "Afară de faptul că mă simt epuizat, că sunt instabil financiar, că sunt cu nervii la pământ şi că sunt gras, totul e ok. Thank you."
De ce credeţi că occidentalii răspund la întrebarea de mai sus aproape invariabil cu "ok", "fine" sau chiar "great", chiar dacă se găsesc într-o situaţie de genul celei de mai sus? Putem numi asta nesinceritate sau ipocrizie?
Depinde acum de context. Dacă cineva te întreabă "Ce mai faci?" într-un context formal, sau cel care te întreabă e un străin ori o persoană cu care nu ești prieten, atunci e normal să spui "Bine, mulțumesc" și să treci mai departe. Dar dacă te întreabă un prieten aproapiat și ai ceva pe suflet și vrei să descarci, atunci mi se pare ok să spui ce se întâmplă. Nici occidentalii și nici orientalii nu tind să se afișeze/ascundă prea mult indiferent de context, adică în toate cazurile.
Răspunde
Mulţi răspund şi la prieteni mai apropiaţi cu "excelent!" 
Ca să nu tulbure buna dispoziţie a prietenului.
Răspunde
Mda. Dacă să zicem prietenul tău e fericit fiindcă tocmai a realizat ceva nu e deloc indicat să-i strici buna dispoziție cu problemele tale. Poți să nu te descari chiar în ziua aia. Totuși, ai putea și să spui că "Nu prea bine, dar lasă acum. Vorbim despre asta altădată". Din nou, depinde de mai multe variabile.
Oricum o minciună spusă într-un scop bun nu o consider un rău. Ca o mamă săracă care îi dă ultima felie de pâine copilului ei, iar când copilul întreabă "Ai mâncat?" ea răspunde "Da!" doar ca să mănânce ăla micu' liniștit. Sau când minți să salvezi viața cuiva. Practic, e "rău da' bun", cum se mai zice în popor.
Sau când tu ştii de la doctoru' că "apropiatul" are cancer, dar tu îi spui că n-are...
Asta sincer nu mi se mai pare bunătate. Până la urmă trebuie să știe. Chiar dacă e în fază terminală, persoana trebuie să știe pentru că e ceva care o vizează direct pe ea. Măcar să știe că va muri, dacă nu se mai poate face nimic. (Bine, acum depinde și de maturitatea persoanei. Poate dacă ar fi un copil mic, până în 14 ani, ar mai merge. Dar dacă e o persoană suficient de matură să înțeleagă că va muri și să accepte situația, m-ar mustra conștiința să nu-i spun).
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
O putem numi sinceritate.Sau lene. Sau inexistenţa vreunui motiv pentru care ai spune oricărei persoane viaţa ta privată în amănunte.
Şi de curiozitate, orientalii cum răspund la această întrebare? Cu sinceritate în mare clar nu.
De ce ai numi-o nesinceritate sau ipocrizie?
Tu când întrebi "Ce mai faci?" chiar te aștepți să-ți povestească un sfert de oră exact ce mai face?
Întrebarea nu e tot nesinceritate sau ipocrizie?
Nu e nici ipocrizie nici nesinceritate e doar bun simt de a nu incarca pe celalat cu problemele tale.Nici nu de mult cineva a incercat sa aiba o relatie cu mine dar cand a trebuit 15 minute sa-i ascult problemele am fugit de omul respectiv.Nu inteleg de ce sa-mi leg viata de cineva care imi face rau. Daca eu nu am probleme de ce sa ma incarc cu problemele altuia mai ales ca pe vremea cand eu am avut probleme tuturor l-i se filfiia.Altceva cand deja cunosti de mult pe cineva si sunteti prieteni de mult timp si sti caci chiar ii pasa de tine ii poti spune ce ti-e pe suflet.Dar unui strain nu merita.
"cand eu am avut probleme tuturor l-i se filfiia" - ce li se fâlfâia?
Da, ai dreptate. Sau, ca să păstrezi totuşi o notă de sinceritate, poţi să atingi tangenţial o probemă pe care o ai (sau problemele), dar să nu insişti asupra lor, ci să treci peste ele cu un zâmbet, care să denote că nu eşti nu ştiu cât de afectat (şi chiar de-adevărat, să nu fii) şi să porneşti discuţiile pe alte subiecte, dacă se poate chiar amuzante. Ca întotdeauna, zâmbetul şi buna dispoziţie sunt de preferat.
Da,in general oamenii pesimisti nu sunt atractivi deoarece sunt considerati slabi de inger, toata lumea are probeleme nu exista oameni fara doar nu toti au acelasi probleme, deosebirea dintre un om care isi arata si unul care nu isi arata problemele este taria de caracter omul care are tarie de caracter incearca sa-si rezolve singur problemele, doar cu unul sau doi prieteni apropiati stiu de ele, deoarece considera slabiciune deplorabila acel om care se plinge la toti de ceea ce are in viata nerezolvat.Sa raspund si la intrebarea ta ce inseamna ca l-i se filfiie? ca incep sa se plinga de problemele lor si atunci consideri ca sau nu-i intereseaza prin ce treci sau bagi de seama ca problemele lor sunt mai mari, unu si cu unu fac doi inveti din aceste cazuri ca e mai bine sa nu stie nimeni ce te doare.
Este nesinceritate, iar ipocrizia este la un alt nivel. Fie vor sa aiba o pauza in a gandi sau vorbi despre lucruri negative (sau in special despre ale lor), fie nu vor sa lase pe altcineva sa patrunda mai adanc in viata si gandurile lor, si spera ca o vor scoate la capat singuri.
Pentru că le place sa păstreze aparențele, sa para toți că o duc bine, toți sunt invingatori în viața.
Până la urmă mi se pare corect, e o întrebare pusă din politețe și nu e normal sa ii încarci pe alții cu problemele tale sau să îți speli rufele in public.
Pe mine mă enervează văicăreala românilor, as prefera sa aud mereu "bine". Pentru că unii se plâng atât de mult încât nici nu știi ce să le mai zici la un moment dat și nu e datoria ta sa rezolvi problemele nimănui, așa că discuția devine ciudata.
...
Daca schimbi subiectul pare că nu îți pasă.
Daca ii dai sfaturi simti că îl dădăcești sau că te porți ca un părinte care "știe el mai bine".
Daca nu ai niciun sfat să-i dai taci și iar e aiurea.
Problemele ar trebui discutate în familie / prieteni apropiați, nu la un "ce faci" venit de la oricine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
