Un sportiv tanar care castiga medalii si trofee de performanta la sportul practicat, dupa ce se retrage din propria vointa, fara sa sufere de vreo boala, decide sa-si arunce trofeele in mare motivand ca fac parte din trecutul lui si nu-l mai reprezinta, desi continua sa practice acasa sau cu prietenii acelasi sport. Cum comentati gestul? Altii nu s-ar indura in ruptul capului sa-si arunce trofeele.

Uite Rosalia intrebarea asta iti raspunde la astalalta

https://www.tpu.ro/......l-care-si/

Eu sunt convins ca unul ca Ronaldo sau Messi isi vor arunca trofeele si premiile individuale pe care le-au castigat ani la randul...mai ales Messi sa-si arunce medalia de campion mondial.
Rosalio, pe ce lume traiesti?

Ar putea sa le arunce la gunoi, nu in mare.Natura nu e groapa de gunoi a nimanui, chiar daca pana si filmele ne-au indus aceasta idee stupida.Intr-un alt scenariu, ar putea sa le doneze pentru a se face alte trofee din ele/a se recicla.Fiecare e indreptatit sa rupa foi din cartea vietii lui sau orice altceva. Dar daca nu se intampla intr-o maniera responsabila, nu prea e ok.

O persoana in deplinatatea facultatilor mintale nu se razbuna pe trofeele castigate cu foarte multa truda, nici macar cand incepe sa piarda.
Nici daca s-a retras din cauza unui accident care il va tine departe de acel sport (si de orice sport in general), nu le va arunca sau instraina.
DECAT DACA intra intr-un nivel avansat de depresie sau alte tulburari nervoase.
Deci intrebarea ta ori nu are sens, ori nu are un suport real.
Mi se pare mai mult o ipoteza (una gresita, daca e sa ma intrebi pe mine), sau un scenariu ciudat de film (sau un scenariu de film ciudat).

Poate e tarziu sa te apuci acum, INSA incearca sa faci un exercitiu de imaginatie.
Esti cea mai buna gimnasta din Romania, ai castigat cate 10 concursuri importante in fiecare an, atat in tara cat si in Europa, ai participat si la Olimpiada poate, si ai strans o multime de trofee, diplome si medalii.
Acestea reprezinta "semnatura" ta, e tot ce ramane in eternitate in urma, sunt o carte de vizita de calitate superioara pentru copiii si nepotii/stranepotii tai.
Sunt motorul tau pentru a te autodepasi, a zambi, a fi si a ramane cea mai buna, a fi mandra de tine si de cei care au trait bucuria victoriei alaturi de tine.
Unele nici macar nu trebuie sa fie suflate din aur.
Daca reprezinta ceva suficient de unic, de indraznet si de maret, valoarea lor sentimentala si de recunoastere e mai mare decat ar fi greutatea lor in aur.

Rosalia lovește din nou.

Cum comentați [următorul gest pe care mi l-am imaginat eu de plictiseală]?

De ce le-ar arunca?
Mi se pare un gest aiurea și gratuit.
Nu cred că ar face așa ceva decât un om supărat pe viață. Nu poți spune că trecutul tău nu te reprezintă. E o aberație.
E viața ta (sau a fost viața ta) și te reprezintă îndiferent că îți place sau nu.
Probabil e vorba de crize depresive. Ar fi singura logică.

Nu ar fi singurul
https://www.youtube.com/watch?v=pgcHBcQRlpw

Probabil că a luat decizia să nu se laude cu acele trofee, desigur că este minunat să primești recunoaștere, cel puțin așa interpretez situația respectivă.

Eu spre exemplu, când am fugit mâncând pământul de pe munca de grădiniță, eu terminând liceu pedagogic cu dublă specializare "educator-învățător" de furie, draci și chiar frustrare, că nici nu-mi place, dar și că nu am fost în stare să rezist am jurat că îi dau pur și simplu foc diplomei de bac, bombăneam și înjuram și eram furioasă pe viață și pe tot. Până și pe faptul că mi-am ales meseria aia idioată, unde trebuie să râzi, să zâmbești și să cânți toată ziua.
Deci pot să înțeleg pe cineva care a pierdut ceva sau pur și simplu nu-și mai vede viața acolo. Deși aș fi văzut ca să facă gestul ăsta mai mult dacă cineva îl împiedica să mai joace sportul lui de performanță sau o boală nu-l mai lăsa să facă acel sport. Dar din proprie inițiativă dacă a plecat, să arunce și trofeele? Nu știu, pare ceva dubios. Singurul lucru care-mi sună în cap la un astfel de scenariu, fix așa, ar fi deoarece acea persoană chiar a fost împinsă de la spate să facă acel sport și mai ales el/ea ar fi avut un cu totul alt vis, și o dată ce și-a dat seama că e în zadar totul, că pe el/ea nu o ferice acel sport, decide, dar dintr-o ură imensă să arunce totul în mare. Tot trecutul, toate acele trofee care cumva în loc să-i marcheze vreun succes, îi marchează de fapt ratarea. Chiar dacă pentru societate, el pare un mare succes, pentru el totul e un eșec. Și am văzut că mulți, cam experimentăm treaba asta. Ba chiar și noi oamenii fără performanțe notabile, dar pentru alții părem un succes, pare că am avea tot ce ne trebuie, dar pentru noi nu contează nimic din ceea ce avem, ba pe unii chiar ne frustrează și mai mult că avem acel ceva, că din cauza a ceea ce avem, pare că nu putem avea ceea ce de fapt ne dormi cu adevărat. Ba dacă ați observat până și în filmele de dragoste este prezentată mult ideea asta. Deoarece cumva este reală. Se întâmplă foarte des în realitate, mulți nici nu ne dăm seama de fapt că experimentăm aceste sentimente, de a nu fi de fapt mulțumiți de ceea ce avem. Și că de fapt uneori e posibil să fim chiar frustrați de ceea ce avem.
Știu poate o să sune ceva totuși greu de acceptat, sincer, dar se întâmplă de multe ori.
Cel mai dese cazuri, așa cum spuneam se întâmplă în cazurile dragostei, unde ești să zicem căsătorit și se întâmplă ci toare astea să vrei cu totul altceva, să nu-ți placă viața ta de familie, nevasta/bărbatul și unde am mai observat că se vede cel mai bine exemplul pe care îl expun eu, ar fi în relația mamă-copiln, poate chiar și tată-copil, dar de obicei mai mult la mame/femei am observat tiparul ăsta, multe femei deși par că și-ar da și viața lor pentru copii lor, experimentează acea frustrare "din cauza copilului/copiilor eu nu am reușit" (indiferent care ar fi fost visul lor neîndeplinit).

Stupid. Nu are sens. Nu suna a scenariu realist.