As vrea sa ma intorc in timp si sa retraiesc toamnele copilariei mele si mai ales momentul cand bateau nucii in gadina mare din spatele casei. E una dintre cele mai vechi amintiri ale mele, banuiesc ca aveam doar vreo patru -cinci ani, mergeam desculta prin iarba acoperita de frunzele cazute din copaci si simteam sub talpi si sub frunze nucile, cazute si ele. N-o sa credeti, dar parca s-a oprit timpul pe una dintre acele clipe si senzatia de atunci redevine pentru o clipa foarte vie.Mai ales ca n-a cazut inca zapada si, in drumurile mele zilnice trec deseori pe langa nuci dezgoliti iar, daca sunt in vreun parc, nici nu s-a gasit inca nimeni sa culeaga nucile cazute.Numai ca nu mai sunt copil si nici nu as redeveni chiar daca mi-as scoate papucii...
Oriunde.numai sa imi tin in brate puiutu meu... fetita mea . mi-e asa dor de ea, dar mai e o saptamana si visul mi-se va implini :X:X.
iti doresc multa sanatate, iubire si liniste sufleteasca!