Urasc nedreptatea, prostia, urasc sa fiu mintita sau tradata, urasc momentele cand am nevoie de cineva si toti imi intorc spatele, urasc zilele geroase, ploioase cand vremea iti da o stare de moleseala continua, cand trebuie sa te imbraci gros daca iesi afara, sau sa stai mai mult in casa, urasc sa ma cert, etc.
Pana acum 2 ani as fii spus categoric nu.Acum as vrea sa cred ca nu sunt in stare sa fac asta!
Nu urasc, nu stiu sa urasc pentru ca nu am vrut niciodata sa invat. pot fi suparata pe persoanele ce-mi fac rau, pot fi indiferenta fata de acele persoane... pot sa nu mai vb cu ele o vreme... dar la urma eu sunt cea ce cauta sa le vorbeasca si sa ii faca sa inteleaga ca nu este bine sa faci rau cuiva si ca eu nu sunt dusmanoasa. vreau sa am doar prieteni.in schimb dispretuiesc anumite lucruri.cum ar fi minciuna si perversitatea.si nu in ultimul rand lasitatea.
Da, ma urasc pe mine.Stiu,e nasol si cam as avea nevoi de un psiholog, de fapt sigur am nevoie insa prefer sa cred ca e doar criza adolescentina.
Prefer sa iti raspund printr-o poezie :
se naste ura printre noi
lasandu-ne de suflet goi
lasandu-ne in putrezit
de azi pe maine
de cate ori o simt
aproape ca resimt
ura de altadata
ce ma ranea
si vreau ca sa dispar
ca sa ii fiu gropar
cand ea apare
pe undeva
caci vreau ca s-o omor
si apoi imi vine-un dor
si-o reinviu de-ndata
ca s-o omor...