V-ar deranja dacă soţul/soţia ar viziona filme cu conţinut pornografic?
(Ar afecta acest lucru în vreun fel relaţia voastră de cuplu?)
Ordonare:
După relevanţă
Undeva în adâncul meu sigur m-ar deranja, oricât de puțin (în funcție de situație), dar nu cred că i-aș mărturisi-o.
Libertatea omului vine pe primul loc.
Răspunde
De ce nu, draga mea? Crezi că a păstra tăcerea vizavi de aspecte care te deranjează la partenerul tău (nu vorbim despre lururi infime, nesemnificative - lui îi place verde, ție roz, ci de aspecte vitale ale cuplului, precum viața sexuală) ar contribui cu ceva la consolidarea relației voastre?
Deci, din punctul tău de vedere, are și libertatea de a te înșela? Dacă libertatea omului vine pe primul loc...
Trebuie să realizăm că din moment ce suntem într-o relație cu altă persoană, îndeosebi una de căsnicie, acțiunile noastre au repercusiuni și îl afectează pe partenerul nostru. Fie că ne place, fie că nu. TOCMAI dragostea pe care i-o purtăm acelei persoane iubite, ne limitează într-o oarecare măsură libertatea (care libertate umană e oricum relativă). Dar asta nu ar trebui să ne deranjeze, pentru că ar trebui să fie ușor să renunți la lucruri precum pornografia de dragul partenerului, dacă asta l-ar face fericit și ar aduce împlinire relației voastre.
De ce să nu discuți cu el despre asta? De ce ți-ai refula sentimentele, când ai putea ameliora situația?
Faptul că soțul simte nevoia să vizioneze filme pornografice pentru a se simți satisfăcut din punct de vedere sexual, ridică anumite semne de întrebare. Acest fapt sugerează că există probleme la acest capitol în relație. Iar partenera ar trebui să se întrebe dacă nu cumva ea este problema, dacă ea a greșit cu ceva. Apoi, ar trebui să încerce să afle care este motivul pentru care el apelează la așa ceva, de ce nu este satisfăcut, ca ulterior să facă tot ce îi stă în putere pentru a surmonta această problemă și pentru a-l satisface. Dacă în ciuda eforturilor ei, situația nu se îmbunătățește...problema are deja rădăcini de altă natură.
Ca femeie, m-aș simți umilită, degradată, dacă aș ști că partenerul meu are nevoie să urmărească astfel de filme pentru a se simți împlinit pe plan sexual. După cum am mai spus cu altă ocazie, asta sugerează clar că ce am eu de oferit nu este suficient de bun, de satisfăcător pentru el.
Răspunde
Mulțumesc, draga mea. Datorită îmbărbătărilor tale am prins ceva curaj și mă voi simți liberă să-i dau cu ceva în cap, dacă voi fi pusă într-o situație de genul celei descrise de tine.
Deși, la fel de bine pot să-i fac cadou un film erotic, pe care, eventual, să-l vizionăm împreună.
Depinde câtă încredere am în noi (ca și cuplu) și dacă mă simt sau nu cea mai iubită și dorită. (Nimănui nu-i place să fie pe locul doi.)
Dar dacă e să fiu cât mai serioasă, nu concep ideea că partenerul meu ar putea să devină dependent de filme pentru adulți - nu văd ce motive ar avea -, încât acest aspect să devină o problemă. Din această cauză nici nu-mi fac griji. Zâmbesc relaxată...
Ăăă.
N-a zis nimeni nimic de dat în cap nimănui. Dar în fine.
Bine. Faceți așa cum vă poftește inima.
Glumeam, dragă. Am înțeles perfect punctul tău de vedere și în mare parte îți dau dreptate, dar numai în caz dacă filmele prezintă o amenințare pentru tine sau relația voastră. În rest, le-aș privi mai mult ca pe o joacă.
De cele mai multe ori un film e un film și atât și doar rareori o obsesie.
Bineînțeles că glumeai. Oi fi eu mai slow azi, dar nu m-am prins de unde ai scos-o din,, îmbărbătările'' mele. Așa, ca glumă, cum e. Anyway.
Nu văd cum acel gen de filme NU periclitează serios relația. Nu e doar un film. Se hlizește la oameni care se giugiulesc (impropriu spus) dezbrăcați. Mi se pare anormal, efectiv. Și de ce ar face așa ceva, pur și simplu (dirty and complicated, de fapt)? Dacă tu ești prioritară și SUFICIENTĂ (așa cum ar trebui să fii) pe lista dorințelor lui la acest capitol, de ce caută satisfacție în surse suplimentare?
Sex is like eating and going to the toilet. You DO it, you don't watch others doing it.
Ca să nu mai menționăm că sexul e infinit mai intim decât cele două exemple de activități zilnice banale, dar private.
Ești atât de dulce când te aprinzi...
Sinceră să fiu, undeva în adâncul meu mi-ar plăcea să am un partener cu gândirea ta, cred că m-aș simți foarte sigură și protejată, dar trebuie să recunoaștem, ești o raritate. Foarte puțini gândesc ca tine.
...viața bate filmul, draga mea, și la propriu, și la figurat.
Bineînțeles că ți-ar plăcea.
De ce? Pentru că, de fapt, așa ar trebui să fie în mod normal. Fiecare ființă umană intuiește că așa ar trebui să fie, și jinduiește în profunzime după așa ceva. Mai ales ca femei, dorința de protecție ne este inerentă. Iar dorința de siguranță în iubirea celuilalt e universală.
Doi oameni. Trup și suflet. Una. O aventură fantastică. Cunoaștere, dăruire, autenticitate, respect, devotament, sinceritate, intimitate, Iubire. Până la moarte.
Evident, relații perfecte nu există. Pentru că sunt alcătuite din oameni, care oameni sunt imperfecți. Doar iubirea, care are perfecțiunea întipărită în intrinsecul naturii ei, există. Și ea e suficientă; nu doar pentru a menține, ci pentru a clădi, pentru a maturiza, pentru a consolida relația odată cu trecerea timpului.
E nebunie. Omenește, e aproape imposibil. Dar secretul acelor cupluri, din câte cunosc eu, e faptul că Dumnezeu e nucleul relației lor. Nu te uita urât.
(Cunosc, personal, astfel de cupluri. Unul, de pildă, după 22 de ani de căsnicie, ea-i sare în brațe și se acoperă cu sărutări când el ajunge acasă de la serviciu; mai rău ca doi adolescenți cu molii-n stomac)
Vânarea împlinirii în relații efemere,, distractive'' este o iluzie, goană după vânt, o fantasmagorie.
Și, după cum spuneam cuiva cândva.
Eu vreau totul sau nimic. Nu mă mulțumesc cu sferturi sau jumătăți. Și da, îmi permit să am astfel de standarde. De ce? Pentru că mi-e totuna dacă vreun bărbat le va atinge vreodată sau nu.
(Evident, dacă aș fi disperată după măritiș, I would naturally lower them...a bit.)
Viața bate filmul. Măr.
Dar asta nu trebuie să fie de rău. Dacă procedezi cum trebuie.
I love this.
http://www.youtube.com/watch?v=izbzKArXvcI
Frumos...
Siguranța ta e molipsitoare, recunosc.
Știi, de multe ori mă gândesc că dacă ne-am clona (cu mici modificări), am putea crea perechea perfectă, pentru că știm exact ce și cum vrem, știm cum ne-ar plăcea să fim iubiți, tratați și în acest fel ne-am putea îndeplini toate dorințele și ne-am simți în siguranță deplină.
Și apropo de asemănări, tu probabil crezi că religia îți oferă un oarecare punct de reper și în acest fel vei întâlni mai ușor pe cineva cu aceleași principii, care va ști să te iubească așa cum vrei. Probabil așa și este. Însă eu în locul tău nu aș face din acest lucru o regulă (personală), pentru că un om curat și frumos poți găsi oriunde. Nu (neapărat) religia îl face așa, ci "sufletul". Poate așa e felul lui de a fi.
Off-topic: Ce preferi, o bunătate autentică, înnăscută sau una forțată, sub presiunea dogmelor religioase? (nu e tendențioasă întrebarea, deși poate pare. reformuleaz-o, dacă simți nevoie)
Bine, te las, că mi se lipesc ochii. Somn ușor, dragă.
To be continued mâine (dacă vom mai fi în viață), că sunt multe de spus. Și merită un răspuns pertinent.
Iar mie îmi pică ochii-n gură și mă uit printre dinți (nu c-aș zâmbi; da' așa se zice, știi).
Idem.
Hm.
Dar.
Pe lângă faptul că ideea clonei (deşi interesantă şi instinctiv tentantă, I'll give you that) are numeroase inconvenienţe, relaţia erotică nu ar mai avea niciun farmec. Pur şi simplu. Tocmai aici e frumuseţea. Închipuie-ţi. Doi Străini, care după o anumită perioadă de timp, după descoperiri, zâmbete, dezamăgiri, extaz, lacrimi, ajung să se Cunoască intim şi să se Iubească. Ireversibil, permanent, irevocabil. Acest demers al descoperirii celuilalt, al identificării tale cu el/ea, ingredientul misterului, bătăile de inimă în deliciul anticipării, intuiţiei, elementul surprizei, sunt absolout fascinante. Iar procesul prin care învăţăm unul de la altul şi ne,, învăţăm'' unul pe altul e minunat. Nimic nu ar putea înlocui încântarea descoperirii. Iar dacă iubirea există, dorinţa de a-l satisface pe celălalt e firească, întrucât aduce sinelui împlinire.
Eu de-abia apuc (dacă e menit să-l întâlnesc vreodată) să cunosc, să savurez, să descopăr zi de zi Omul în ale cărui caracter şi personalitate îmi găsesc delectarea. Iar după o anumită perioadă, o să ştiţi cum vă place să fiţi trataţi, atinşi, consolaţi, îmbrăţişaţi şi iubiţi.
Apoi, mi-e suficient de dificil să convieţuiesc cu mine acum, nu ştiu ce m-aş face cu o clonă masculină. La cât sunt de capricioasă, versatilă, agasantă, susceptibilă, emotivă, oscilatorie, aberantă, irascibilă m-aş urca cu certitudine pe pereţi (din cu totul altfel de motive, nu dintr-alea picante, de ştim noi care). Ar fi un coşmar să trăiesc cu încă un,, mine'', cu alter ego-ul meu.
În ceea ce priveşte religia, ar trebui să stabilim înainte de a aborda subiectul ce înţelegem prin,, religie''. De la Auguste Comte încoace (şi nu numai) sociologii s-au sucit şi răsucit să găsească cea mai plenară, cea mai completă şi potrivită definiţie.
Trebuie să înţelegi că pentru mine, religia NU reprezintă un simplu sistem de dogme, la care se adaugă o serie de practici care au scopul de a satisface o entitate divină abstractă care şede implacabilă pe-un nor. Asta se numeşte superstiţie. Da. Nu-ţi arcui sprânceana, că în chintesenţa ei, dacă o dezbrăcăm la piele, asta este. Iar Biserica instituţionalizată (cu care eu nu sunt de acord şi care nu are niciun fundament biblic) asta încurajează. Iar membrii ei, în marea lor majoritate (că doar aproximativ 87% din populaţia ţării noastre este ortodoxă declarată; vorbesc de Biserică în genere, totuşi, nu doar de cea din România), cu toată ştiinţa aceasta avansată cu tot, au stagnat în Evul Mediu ca mentalitate.
Acum. Pentru mine, religia este mai degrabă o RELAŢIE cu divinitatea. Divinitatea fiind Marele Demiurg, Dumnezeu, Creatorul acestui univers, făuritorul Tău şi al Meu. Relaţie care defineşte Omul. Fie prin existanţa (şi calitatea ei), fie prin absenţa ei. Nimic nu e mai important decât această relaţie. Şi aşa ar trebui să fie. Prioritatea absolută, căreia i se subordonează tot restul aspectelor vieţii umane: bunuri materiale, serviciu, familie (DA, inclusiv familia; ştiu că nu-ţi place, deloc; dar mi-ai cerut părerea). Eu am o filosofie a vieţii foarte diferită de a ta, NOname. Dacă ai privi prin ochelarii mei, ai pricepe. Acest nivel de empatie nu e foarte uşor de atins, totuşi; însă dacă ai bunăvoinţă şi nu te pripeşti la critică, poate. Dumnezeul despre care vorbesc eu, s-a jertfit pe sine din dragoste pentru umanitate. Reacţia omului la acest Sacrificiu Suprem e definitorie sufletului său. Cred că Dumnezeu, în calitate de omniscient şi deci cunoscător al nevoilor noastre intelectuale, ne-a oferit dovezi SUFICIENTE (chair dacă unii ar argumenta că sunt minime) pentru a crede în El. E uşor să îndrug teorie, mă poţi acuza, la practică e bineînţeles mai dificil. Tot ce pot spune e că dacă mă voi afla cândva într-o situaţie critică, mă rog ca Dumnezeu să îmi ofere înţelepciunea de a face alegerea potrivită.
NU contest, nu am făcut-o niciodată şi nici nu o voi face, faptul că există oameni buni, altruişti, filantropi şi oneşti care sunt, în acelaşi timp, atei. Bineînţeles.
DAR. Având în vedere importanţa organică a,, religiei'' pentru mine, dacă acel om nu îmi împărtăşeşte viziunea asupra vieţii şi asupra divinităţii, NU mă poate împlini şi iubi aşa cum îmi doresc şi am nevoie eu, pentru că am fi profund incompatibili într-o privinţă fundamentală; am fi suflete de facturi diferite. Nu pot clădi o relaţie de dragoste erotică viabilă pe aşa ceva. Prieteni, da, putem fi mult şi bine (cu dezbateri şi discuţii în contradictoriu în meniul zilnic).
Bunătatea, prin însăşi natura ei, nu poate fi,, forţată''. O persoană care e bună,, sub presiunea dogmelor religioase'' NU e de fapt bună, ci e superstiţioasă: fac aia, ca să aibă milă divinitatea (dacă există), da de m-a binecuvânta şi pe mine. Nu e foarte diferit de trei paşi înapoi la întâlnirea cu o mâţă neagră.
Bunătatea AUTENTICĂ izvorăşte DIN om, e parte integrală a fiinţei lui. Ea vine natural, e firească. Se poate ca acel om BUN să fie şi credincios, sau să fi devenit bun în urma,, naşterii din nou'' (în creştinism, transformarea radicală a omului odată cu primirea şi acceptarea lui Isus ca Domn şi Mântuitor al vieţii omului).
Oricum, bunătatea nu poate fi,, falsificată''. Actele de bunătate făcute din superstiţie religioasă (dau 2 lei săracului, da de îmi dă şi mie ceva Dumnezeu) nu reflectă bunătate veridică, de fapt. Să nu facem confuzia. Aşadar, bineînţeles că prefer Bunătatea. Care bunătate nu e de mai multe sorturi. Ea ESTE.
http://www.youtube.com/watch?v=kEfJpJ1lhQc
Superb răspuns. O încântare pentru suflet și un răsfăț pentru minte.
Te înțeleg perfect, chiar dacă în unele privințe felul meu de a fi și a gândi diferă de al tău. Dar nu o să te contrazic, pentru că, abstractizat fiind (sau nu), ceea ce spui are sens și mă face să zâmbesc admirativ.
Îți respect convingerile și n-aș schimba nimic la tine, să rămâi mereu omul frumos care ești acum.
Mi-ai înseninat ziua, Godisnowhere. A fost o reală plăcere să te citesc. Mulțumesc.
Tanti eu nu ma uit la filme porno ca ma bate mămica. Cand o sa ma fac mare am sa ma uit, dar pana atunci ma multumesc doar sa fac sex in jacuzzi.
Nu..de ce sa ma deranjeze? Poate vrea sa se "documenteze" ca sa experimentam ceva nou
[P.S : Nu sunt maritata 
]
În sfârșit. O persoană normală, căreia nu i se pare normal ca partenerul de viață să se hlizească la alții cum se giugiulesc în pielea goală.
Idem aici.
Nu mi se pare normal ca sa se uite la altele ca sa ma doreasca pe mine.Atunci inseamna ca eu nu il mai atrag!
Exact.
Gândul că el își imaginează că e cu altcineva în timp ce facem dragoste pentru a putea fi excitat, m-ar îngrozi. Iar faptul că și-ar dori să vizioneze așa ceva, sugerează clar că ce îi ofer eu nu e suficient de bun, de satisfăcător. Ceea ce nu ar fi doar umilitor și degradant...ci mi-ar frânge inima, pur și simplu.
De ce să nu discute despre acest aspect al relației dacă e problematic? Dacă îl iubește, partenera ar trebui să fie cât se poate de dispusă să îl asculte și să încerce să îi satisfacă nevoile.
Iar conform lui Isus, nu e nevoie ca fapta per se să fie consumată, pentru că el a și păcătuit cu ea în inima lui, privind-o cu jind. Femeia (sau bărbatul) celui care vizionează astfel de filme e înșelat, efectiv.
Draga mea aici este secretul fericirii. Daca partenerii respecta Legile si poruncile lui Dumnezeu se pastreaza se respecta unul pe celalalt dragostea lor se va dezvolta armonios si va ajunge la maturitate.Caminul lor va fi un colt de rai.
E o diferenţă între bărbatul şi femeia care se uită la filme porno.
Majoritatea femeilor o fac pentru documentare, să vadă ce fe o fac alte cupluri, chestii de gen.
Bărbaţilor le place Labiş.
Singura diferenta intre o femeie care se uita la filme porno si un barbat care se uita la filme porno este ca femeia nu recunoaste. Daca barbatilor le place la8a atunci femeilor ce le place?
Iti zic eu, incepe cu P...
PIUBIREA? PBANII? PU... FULETII?
De ce zici asta? Eu am întâlnit şi femei care recunoşteau că se uită la filme porno.
Şi ce să vezi, majoritatea erau virgine şi se uitau ca să vadă cum se face, să nu se facă de căcat când ajung pentru prima dată în pat cu unu şi nu ştiu ce să facă mai departe.
Hei, ai gresit putin aici pentru ca baietii din viata de zi cu zi nu sunt actori de filme pentru adulti. Am citit si un articol in care spuneam ca acele creaturi de gen feminin care joaca in astfel de video-uri simt de toate numai placere nu. Tot ce arata acolo este dedicat exclusiv barbatilor deoarece ala depaseste limita sexului normal, este brutal si urat. Daca o fata incepatoare reactioneaza la fel ca acele tanti de acolo risca sa faca o figura si mai urata decat cea a nestiutoarei. Acum, depinde si de mai multi factori, bineinteles.
Sun sute de tipuri de filme porno, nu toate-s hardcore. Dar poate unor femei le place aşa mai cu tras de păr şi schelăituri...
Nu este vorba de hardcore sau nu... Filmele pentru adulti recomanda subjugarea femeii, nu conteaza carei categorii apartin. Tu ai scris ca cele care nu au avut inca o relatie intima se uita cu scop documentativ. Eu ti-am scris ca aceste filme denatureaza modul de a avea o astfel de relatie.
Dacă lucrurile decurg ca la carte, adică doi oameni fac sex pentru a-și manifesta fizic dragostea pe care și-o poartă unul altuia, NU e nevoie de pornografie. Iar argumentul,, virginelor'' invocat de tine e...penibil.
Nimeni nu se face,, de căcat'' dacă nu știe ce să facă,, mai departe''. Deși așa ceva e absurd, nu vorbim despre repararea unei mașini, pentru a avea nevoie instrucțiuni concrete ca novice în domeniu, ci discutăm despre sex.
În ceea ce privește sexul, în fond e vorba despre un instinct animalic, iar dacă pasiunea și iubirea există între parteneri, va ști fiecare prea bine ce are de făcut,, mai departe''.
Să fim serioși.
Crede-mă,n-ai vre să nimereşti în pat cu una care habar nu are ce să facă mai departe şi nici tu să nu ştii cum sa-i explici, fără să pară pervers.
Secole de-a rândul, oamenii au reușit cumva să se bucure de intimitatea sexuală și în lipsa filmelor pornografice. Și tind să cred că au avut parte de experiențe cât se poate de plăcute făcând-o. Am spus și repet, dacă există dragoste între cei doi, intimitatea fizică ar trebui să decurgă natural, să fie ceva firesc. Puține lucruri sunt mai minunate decât descoperirea treptată, pasională a persoanei iubite. Aveți tot timpul la dispoziție să învățați, să,, vă învățați'', unul de la altul și unul pe altul. Și da, fără manual de instrucțiuni. Nu e deloc pervers, e încântător; dacă (atenție) contextul e potrivit, adică iubire autentică reciprocă.
Dar se pare că vorbim despre două lucruri distincte.
E clar, dacă aduci în discuție,, nimereala'', adică distracții efemere, evident că ți-ar trebuiei una,, experimentată''. Dar aia nu e dragoste, e altceva, cât se poate de diferit. Și ai dreptate, nu ai putea fi decât pervers făcând-o.
Relatiile de lungă durată sunt de căcat. Şi vorbesc din experienţă.
Înseamnă că undeva pe drum, cândva, aţi călcat strâmb, prietene. Doar pentru că tu ai avut câteva experienţe neplăcute, eşuate, nu înseamnă că relaţiile de lungă durată sunt universal,, de căcat''. Dacă se procedează cum trebuie şi cu dragoste sinceră, acest gen de relaţii sunt singurele care NU sunt...cum ai afirmat tu că sunt.
Nu am avut nicio experienţă neplăcută cu aşa ceva. N-am avut experienţe neplăcute cu nicio femeie.
Doar că eu mă plictisesc foarte repede de cineva, vreau mereu ceva nou.
Când am vorbit de experienţe neplăcute, m-am referit la relaţii pe care nu ai reuşit să le menţii pentru o perioadă îndelungată de timp. Dar dacă pe tine nu te deranjează acest lucru, fie.
Dar să nu te-nsori. Niciodată.
Nu-i vorba că nu am reuşit să le menţin, e vorba că m-am plictisit de tipă, şi i-am zis pa.
Stai calm, nici nu aveam de gând să mă însor. Ar fi mult prea plictisitor pentru mine.
Educatia sexuala nu strica nici macar la adulti, pentru a-si imbunatati performantele, pentru a invata lucruri/pozitii noi, atata timp cat sunt vizualizate doar pentru documentare.
Cat despre vizualizarea in cuplu a unui film care are un asemenea continut, acesta poate ajuta la pregatirea psihica, fizica si excitarea maxima a celor doi, care dupa vizionare pot avea parte de o "partida" de amor mult mai intensa, si cu rezultate mult mai placute
In acest caz pot reformula proverbul:
"Pofta vine mancand" si sa il transform in "Pofta vine vizualizand" 
Informatia perceputa vizual, in acest caz, este mult mai ampla, si mai bine stocata in in memorie, decat daca ar fi explicata in scris.
Eu personal nu as avea nimic sa ii reprosez partenerei, daca s-ar uita la asemenea filme, cu atat mai mult, daca ceea ce invata din ele, le aplica in "partidele" noastre de amor 
"Arta amorului" este ampla, si cu cat o stapanesti mai bine, cu atat ai parte de mai multa placere si extaz.
Eu nu pot sa ma uit cu nevata-mea la filme porno impreuna, ca ori se enerveaza ea (eu propun doar filme cu lesbiene), ori ma enervez eu (ea de ciuda schimba casetele si baga unele cu homosexuali negri) 
Ati incercat sa puneti filme care contin cupluri hetero?
Poate asta este problema, nu va uitati decat la lesby si gay, cu care nu sunt de nici un fel de acord
Normal ii asa:
"Eu Tarzan, tu Jane... Eu barbat, tu femeie. Hai sa facem un pic Unga Bunga"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
