Buna, in afara de lucruri mai minore, nazbatii care le face orice copil, am dezamagit-o pe mama ca am mintit-o ca nu am prieten si am negat cum ca as fi cu un baiat, ea a avut incredere in mine, dar a aflat de la cineva ca am prieten si a auzit multe vorbe rele despre el si ea le-a crezut.Si -a pierdut increderea in mine si imi pare rau ca nu i-am zis adevarul, ea credea ca nu vb cu niciun baiat si eu vb cu prietenul meu de un an si ceva, cu tata nu locuiesc asa ca el nu stie. Faza aiurea e ca o minteam ca merg la prietenele mele si cand colo eu mergeam la el si a aflat tot felul de chestii, imi pare rau pentru ce am facut dar stiam ca nu ma va intelege si nu va fi de acord daca ii spun, insa spre surprinderea mea chiar m-a inteles, mi-am dat seama ca trebuia sa ii fi spus de la inceput ca o mama te poate intelege cel mai bine.
Da am dezamagit-o atat de tare incat nu m-a iertat nici pana in ziua de azi dupa ani buni. Nu pierde nici o discutie in care sa nu imi aduca aminte ca puteam sa fiu mai sus decat sunt. Eu sunt foarte fericita asa cum sunt, am o familie minunata, un sot si un copil deosebiti pentru mine. Faptul ca mama mea avea alte vise pentru mine este alta poveste. Parintii ar vrea sa isi indeplineasca propriile vise probabil neimplinite prin copiii lor. In cazul meu cele doua vise nu au coincis.
Da eu cred că i-am dezamagit, in multe trebuia sa merg la facultate, dar am ales să muncesc să fac ce imi place mie, dar asta e numai bine.
Da, poate am dezamagit-o pe mama prin neascultare de cateva ori, totusi de cate ori am realizat asta am si facut in asa fel incat sa-mi pot"repara"greselile si sa fie multumita de mine.Parintii sunt cu adevarat tot ce avem mai scump pe lume(eu doar pe mama o mai am)de aceea trebuie sa-i pretuim cu adevarat cat timp ii mai avem printre noi, nu atunci cand nu mai sunt...
LisaJulie întreabă: