Da,m-am gandit sa imi expun gandirea pe un blog dar nu a mers ca nu la citit nimeni, nici macar eu, desi mi-am lasat ganduriile la groapa blogului, era vorba despre multe chesti de interes national, din pacate natiunea e adormita
Eu am vrut odata sa scriu un roman SF (cu monstri ce navalesc o casa, chestii de genul), dar nu l-am scris.
Apoi am vrut sa scriu un roman de dragoste, dar era mai mult de familie (o fata si-a pierdut tatal de mica, adica el a intrat intr-o inchisoare, si acum isi redescopera rudele, care nu o recunosc si se indragosteste de un baiat ce o ajuta; iar la final va trebui sa cauta mostenirea pe care bunica ei a lasat-o undeva).Dar nu l-am transpus pe hartie fiindca nu am avut timp.
Cand eram mai mic, citind "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga, m-am gandit: ba, ce ar fi daca as scrie si eu la maturitate despre intamplarile, amuzante zic eu, din copilaria mea, dar si sa povestesc experientele triste pe care le-am trait. Ma gandeam ca poate ar educa pe multi, insa, probabil, n-o sa am niciodata rabdare sa scriu o asemenea carte. Pe langa asta, succesul ar fi, probabil, egal cu zero, nu cred ca ar interesa pe cineva viata altcuiva, atata timp cat persoana respectiva nu este faimoasa/cunoscuta.