Meditez la chestia asta de mult timp...
in fiecare seara ma uit in sus(spre cer) si imi dau seama cat de mic sunt... pur si simplu...cand ma uit al copacii din fata blocului...imi dau seama cat de tanar sunt...cand vad un copil bolnav...imi dau seama cat de norocos sunt...cand imi vad familia imi dau seama ca sunt iubit...cand nu este nimeni imi dau seama ca iubesc...cand sunt toti imi dau seama ca traiesc...
De fiecare data cand ma gandesc la asta nu ajung la nicio concluzie.La final am mai multe intrebari decat raspunsuri plus o durere de cap de atata gandit
Sunt cine m-am educat sa fiu, conceput si dezvoltat in uterul mamei, nascut intr-o februarie, acum ceva ani in urma, si constat ca ma dezvolt in continuare, pana mor de bartranete sau ucis de foametea ce se anunta.