Din pacate, da, mi s-a intamplat sa fiu trista fara un motiv aparent, fara un motiv pe care sa-l pot identifica in momentul in care simteam starea de tristete, apasare sufleteasca sau nesiguranta. Ulterior, la o analiza mai profunda, identificam si motivele tristetii, care nu erau absente, ci, mai degraba, ascunse.
Am deposit aceste stari de tristete/melancolie/depresie ascultand muzica preferata, plimbandu-ma cat mai mult in milocul naturii, citind enorm, mergand la teatru, in general cultivandu-mi hobbyurile, dar si concentrandu-ma pe munca mea, care ma motiveaza si imi adduce mari satisfactii, insa mai ales contand pe iubirea neconditionata si sustinerea absoluta a parintilor si prietenilor, care mi-au fost intotdeauna alaturi, in orice moment fericit sau nefericit al vietii mele.
Iti doresc si tie sa depasesti cat mai usor si mai repede momentele mai putin placute!
Da, nici nu imi amintesc ultima data cand am fost trista cu un motiv, sincera sa fiu. De cele mai multe ori nu am motiv.
Şi eu eram tristă, plângeam în fiecare zi şi îmi spuneam că nu am niciun motiv pentru care sunt aşa, dar să ştii că întotdeauna este o explicaţie.Problema este că nu îţi dai seama atunci ce este şi atunci crezi că e ''fără motiv''.