Asa si asa. La liceu eram foarte stresat cand luam parte la unele materii la care nu ma descurcam absolut deloc: matematica, fizica, chimie, pe cand la facultate, una pe care eu mi-am ales-o, de istorie, nu se intampla niciodata asta. Era foarte stresanta treaba cu notele si cu iesitul la tabla. De asemenea, era destul de obositor sa stai 5-6 ore zilnic. Partea buna era ca ma intelegeam destul de bine cu colegii si, sincer, chiar radeam cu adevarat in fiecare zi. In prezent, la facultate, in cel mai bun caz imi smulge un zambet o gluma cat de cat buna, lucru care se intampla, insa, foarte rar. Adesea se intampla sa fiu nevoit sa schitez un zambet, doar pentru ca respectivul sa nu se simta prost. E greu cand ai in grupa doar oameni de peste 40 de ani. De asemenea, la liceu chiar aveam subiecte de discutie cu colegii: femei, sport, pariuri, barfe, etc. - lucruri mult mai interesante, sincer, decat discutii despre teme stiintifice. Pe langa faptul ca aud istorie in timpul cursurilor, lucru care nu-mi displace, sincer, mai sunt nevoit sa aud aceleasi subiecte discutate, din nou, in pauze. Un ultim lucru, de data asta pozitiv, ar fi ca la facultate chiar te bucuri de respect, atat din partea colegilor, cat si din partea profesorilor. La liceu nu se intampla nicidecum asta. Una peste alta, daca n-ar fi existat acele ore de matematica, in special, pot spune ca mi-ar fi placut sa stau la liceu toata viata.
Bn ca am scapat de ea. Dor imi este de bunaciuniile care erau in preajma mea si erau atrase de huligani fara scoala vietii.
Oarecum, pe atunci nu aveam nicio obligatie, nicio treaba si nicio grija. Aveam prietenii stranse si a fost o perioada frumoasa, cel putin liceul, cu toate ca aveam si note proaste, dar niciodata nu m-au definit notele. Aveam o relatie buna si cu profesorii,, care m-au placut majoritatea fara sa ma implic 100% in scoala.