Imi este frica din vreo 2-3-4 motive.
1. Nu se stie ce e dupa moarte, ce se intampla cu tine desi stiintific moartea inseamna automat shut down total al constiintei, nu mai stii de tine, nici nu stii ca ai murit, e teama aia de necunoscut, se scriu multe despre moarte dar nimeni nu stie concret ce se afla la finalul vietii, nu s-a intors nimeni, afli oricum pe pielea ta, eu unul nu-s curios sa aflu prea curand.
2. Modul in care voi muri, mi-ar placea ca viata sa fie draguta si sa nu-mi dea o moarte brutala ci ceva mai soft, fac eu cinste catre tanti cu coasa daca imi da ceva lejer, gen o moarte in somn, ceva lejer fara prea mari dureri dar in viata nu e dupa cum vrei tu.
3. O temere e sa nu mor de tanar, nu apuci sa te bucuri prea mult de viata daca mori de tanar, decesele in tinerete pot veni din diferite accidente sau boli incurabile instalate pe nepusa masa.
4. Se leaga cu prima, nu-mi surade gandul ca nu mi-as mai vedea persoanele dragi, locurile dragi, n-as mai putea manca mici cu mustar si bere si lista poate continua.
De la varsta de 18 ani m-am tot pregatit sa nu-mi fie frica de ea.E ceva inevitabil dar nici nu mi-ar placea sa traiesc prea mult daca nu va mai avea rost pentru ce.Deocamdata mai am pentru ce, dar de la o anumita varsta, ma gindesc eu ca de la 85 de ani in sus o sa fiu.As dori sa mor in somn e cel mai de dorit lucru.
Drăguța, mai bine te gândești și te bazezi pe prezent, lasă viitorul, nu încerca să trăiești în el.
Nu, nu îmi e frica de moarte. Daca mor cu inima impacata si cu păcatele iertate, atunci de ce sa mai trăiesc pe pământul asta?
De preferat sa stiu cand voi muri, (de ex peste trei zile) cu familia lângă mine.
Daca nu, măcar sa murim roti (din familie) in acelasi timp.
Nu. Nu-mi este frica de moarte o accept cu toată inima abia astept ziua când va decide sa ma ia o data de lumea asta fals plina de ura si lăcomie prostie.