Vă este dor de copilărie? De ce vă e dor cel mai mult(un moment sau o vacanta sau orice altceva) 
Ordonare:
După relevanţă
Imi este dor de prostiile pe care le faceam, viata de adult e plictisitoare, monotona, nu mai poti face chiar toate chestiile de atunci, imi e dor de copilul de atunci, de vacante in special cand se termina scoala si tot timpul faceai de voiai, imi e dor de anumite persoane din perioada aia de care nu am mai dat, fie au murit sau au luat alt drum in viata, cel mai probabil daca dam unul de altul pe strada habar nu avem ca acum ceva ani ne petreceam timpul impreuna. Am avut o copilarie misto, chiar daca nu am avut mereu ce imi doream traind intr-o familie modesta pe atunci dar pentru mine nu a contat pentru ca erau alte vremuri, copii multi la joaca, fel si fel de jocuri stradale, fotbal de dimineata pana seara, anumite desene, anumite meciuri de fotbal, fotbalisti cu care am crescut urmarindu-i si care mi-au facut copilaria mai frumoasa, muzica de pe atunci, totul era mai simplu dar mult mai frumos, pe atunci nu realizam asta insa daca stau sa ma gandesc mai bine in ce fel a ajuns societatea de azi si cum era acum 15-20 de ani clar era mai multa calitate pe atunci din ce reusesc sa-mi aduc aminte, acum lumea e mult mai trista si cu multe probleme la mansarda, atunci ori nu stiam eu sa-i identific, ori chiar era altceva. As da oricand lucrurile de acum pentru inca 1-2 veri de atunci sa le mai traiesc o data dar apoi sa ma intorc la viata de adult, ma deprima daca ma gandesc cat de repede trece timpul si azi esti tanar iar maine ai imbatranit, ma sperie sa vad oameni cu care am trait o viata si ii vad schimbati odata cu trecerea timpului, brrr.
Răspunde
**viata de adult e plictisitoare, monotona, nu mai poti face chiar toate chestiile de atunci
**
Daca stai in casa lipit de scaun in fata calculatorului normal ca ajungi ultimul depresiv.
Nu e normal la varsta ta vere sa plangi toata ziua de cum era viata la 10 ani.
De parca acum ai responsabilitati multe si nu tot in carca altora esti.
Răspunde Ma confunzi, "vere". Eu doar am zis cum era atunci si ce misto erau lucrurile si ca as mai trai putin de atunci, nu ca as da toata viata pe copilarie, "vere"
Vere, fa-ti o gagica si nu o sa mai fii asa plictisit de viata
Vere, nu-s plictisit de viata, din contra ca as vrea sa traiesc vreo 100 de ani daca mi se permite. Cine te-a mintit ca o relatie iti garanteaza o viata mai buna?
Ce sa faci 100 de ani daca tu la 40 stai pe TPU si plangi dupa copilarie. O relatie te-ar tine ocupat
Deja ai sarit la 40? ba' da-ma dracu, cresc intr-un an cat altii in 10 sa moara Veta
Dar cat minteai ca ai? 30? Te-a imbatranit prematur
Te-a imbatranit prematur depresia vere *
Mai rau sa nu ai 30 de ani si sa fii supt de energie
Vorbesti din experienta? ca inca n-am patit asta
Deja stai prost cu memoria, nu mai stii ce ai scris ) rau vere
Cred ca ai avut o copilarie tare trista...imi pare rau
Cred ca ai un prezent foarte trist si de aia scrii mereu romane despre copilarie mie imi pare rau
Poate intr-o zi o sa incepi sa misti ceva in viata ta si o sa treci peste
Ce ancheta faci tu la o simpla nostalgie, nu e ca si cum discut asta peste tot si nu in topicuri destinate subiectului.
Exact, a fost altfel acum 10, 15, 20 de ani, acum parcă totul e altfel
Ai memorie scurta cum ziceam batranetea asta
Nu imi e deloc dor de copilarie cand invatam in prostie, teme in prostie, ascultat, examene, facut ce zic parintii si asa mai departe.
Imi e doar doar de anul 1993 cand ma simteam cel mai bine, dar asta nu avea treaba cu copilaria.
Probabil ești primul pe care-l aud că spune asta, nu am prins perioada comunismului și nici primi ani după ce comunismul a căzut, nu știu dacă asta ți-a afectat copilăria sau nu.
Dar nici nu conteaza cand, ca in 1986 sau 2022, si acum e la fel. Am un vecin care in clasa 4-a le dadea la teme de ii zapacea in vacanta de primavara.
Mereu a fost la fel, doar ca acu se face ceva mai usoara carte, dar in principiu e cam tot aia, ai un examen de dat, un bac, etc.
Ce, doamne fereste sa regret, pai visu meu era sa ajung adult, mereu ii invidiam pe adulti, faceau ce vroiau, isi luau ce vroiau, stateau la TV si la calc cat vroiau (si in 1992 era un calculator romanesc unde te puteai juca), veneau acasa cand vroiau, dupa munca erau liberi, pentru ei sa lucre era usor ca doar stiau f bine ce aveau de facut.
Mai ales profesorii care aveau 18 ore pe saptamana in loc de 40, vacante si tot, stiau materia pe dinafara, nu ii asculta nimeni, si asa mai departe.
Ca si copil, daca stateai la TV mai mult "aaa culca-te, nu mai sta la TV", aveai restrictii de la parinti si altele.
Nu erai liber. Nu stiu ce e asa de regretat.
Din păcate încă sunt profesori care dau mult prea multe teme și pe lângă asta majoritatea materiilor probabil nici nu o să ne ajute vreodată. Eu am avut noroc că nu am primit niciodată teme în vacanță iar în liceu aproape totul a fost ceva mai lejer, mai puțin materiale importante.
Și eu îi mai invideam pe adulți deoarece ei aveau o libertate mai mare față de mine dar nu știam că, ca adult vin și anumite responsabilități.
Nici mie in liceu nu mi s-au dat multe teme, dar mai mult e vb de ascultat, lucrari, de timpul de invatat acasa chiar si daca nu ai teme de facut, ai de invatat.
Responsabilitatile nu-s o problema, sunt o rutina daca lucri, stii ce faci acolo si esti platit cat de cat, nu ai treaba, viata ta merge bine fara probleme.
Ca asa si ca, copil daca familia n-are bani suferi, si ca adult la fel, doar ca, ca adult ai mai multa libertate, deci nici aici nu e mai rau ca in copilarie in aceiasi situatie.
Si daca parintii n-au bani si le ia banca casa, si daca iti ia tie cand esti mare, e tot una.
Tot adultul iese in avantaj oricum ai da-o.
Eu nu prea aveam problemă cu testele, prindeam destul de repede din clasă dar nu îmi plăcea când eram ascultată în fața clasei și nici că unii profesori (care nu prea îi pot numi așa) aveau elevi preferați la care le dădea note destul de bune pentru 2, 3 cuvinte spuse iar eu dădeam tot ce puteam și mă trezeam cu o notă doar puțin mai mare ca a lor. Asta uram cel mai mult, nedreptatea.
Eu ca adult am o viață puțin cam încărcată, adică am atâtea de rezolvat încât nu am timp și întotdeauna ca să pot face ceva trebuie să renunț la altceva și asta e extrem de nașpa. În rest e totul okay, cum ai spus și tu măcar am libertate mai mare ca atunci când eram copil.
Pai da, acu ai libertate mai mare ca la copilarie, asta clar.
De vacanțele de vară în care stăteam cu gașca de dimineața până seara târziu și făceam tot felul de nebunii, de zilele în care mergeam la scăldat și ne întreceam care reușește cea mai tare schemă, de zilele în care eram naiv și neștiutor dar învățam unul de la altul, de zecile de aventuri, de săruturi furate și date înapoi, de momentele în care furam țigări de la tata să am ce împărți cu prietenii, de iernile, friguroase, geroase și cu multă zăpadă, de zilele în care ne dădeam cu sania și cu schiurile până seara și ajungeam acasă atât de înghețați încât pantalonii stăteau singuri în picioare lângă sobă, de casa aia părăsită în care făceam noi chefuri zi de zi când am mai crescut, de nenumăratele gagici pe care le-am împărțit ca frații, de zilele de școală în care chiuleam la două ore și mergeam la bere, de nenumărați de trei și de patru pe care îi luam pentru că îmi era prea lene să învăț, de profii care ne țineau morală zi de zi iar nouă ne intra pe o ureche și ieșea pe cealaltă, de taberele și excursiile cu colegii pe care nu o să le uit nici-o dată, de nebuniile făcute noaptea la internat, de furișatul la fete cu cheia pe care o furasem și o copiasem înainte ca să nu știe nimeni că o am, de gardianul de la intrare căruia îi luam câte o sticlă de 6 cai doar să ne lase să aducem băutură în internat sau să mergem la club până dimineața...
Ehei ce vremuri frumoase, dar, din păcate, vremea trece și lucrurile se schimbă într-un ritm amețitor, oamenii îmbătrânesc și mor iar relațiile de prietenie și de iubire se desfac și se pierd în vânt, ce credeai o dată că e imposibil de distrus acum e doar o amintire.
Să ridic fustițe la fete și să mă dau cu sania.
Iernile de acum 5-10 ani erau mult mai frumoase, părerea mea, era mai multă zăpadă, mai mulți copii la joacă.
Făceam trenulețu, legam săniile una de alta, câte 10-15 și ne dădeam de pe deal și săream peste "trambulina" făcută de noi.
Înainte puteai să bulănești fără probleme, acum pui mâna pe fund, țâțe la una, gt amendă, plângeri.
Aveam WC-ul în curte, cum se obișnuia la țară. Aveam colegi care se cățărau ca spiderman de grinzile la încăpere și se urcau deasupra pe un perete. Era un perete despărțitor de 2-3 m întreb baia fetelor și a băieților.
Și se uitau ăia cum își dau drumu fetișhoarele, crăpau de râs.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
