Eu îmi amintesc mai mult lucrurile bune. Am făcut lucruri pe care nu le mai făcusem de ani de zile, stăteam în case pe la mine sau prieteni (nu mulți 2 maxim 3) și jucam cărți, remmy, discuții. Am lucrat și de acasă, aveam cumva mai puțin de munca, se lucra doar munca de baza, urmăream mereu sa am declarații, ieșeam cu emoții în puținele locuri care mergeau cu circuit închis, am strâns si bani în perioada aceea fiindcă totuși ieșeam mai puțin, mai puține vacante, haine etc și se cheltuia mai puțin. Îmi amintesc ca orașul era destul de gol, un oraș aglomerat cum e Bucureștiul. Pe de alta parte îmi amintesc ca îmi era teama pentru anumite persoane sa nu pățească ceva, sa nu ia boala fiindcă în perioada aceea au murit mulți oameni, îmi amintesc ca uneori anumite restricții care mie mi se păreau ca nu au logica cum ar fi magazine închise, locaruri închise doar după o anumita ora, circul cu oameni luați în izoleta la început, faptul ca vedeam la știri ca nu se putea tine legătură cu bolnavii, ca nu puteau fii înmormântați cum se cuvine, lucrurile astea ma revoltau
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Declarații, comandam măști, nu mai ieșeam noaptea, la coadă nu stăteam și preferam să fac foamea.În rest cam aceleași lucruri.
Tot ce imi aduc aminte este asta: antrenamente private, nopti nedormite, bulimie, tactici de a evolua, gandul continuu ca trebuie sa incerc mai mult, esecuri continue si alte prostii de genul si pana la urma. am reusit
A fost urat, nu puteam sa ma vad cu prietenii in parc, trebuia declaratie la orice, certificat verde etc. parerea mea este ca a fost un experiment social urat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
