Vă mai prezint un scenariu.
Ce ați crede despre un bărbat care își bătea familia și soția și îi plăceau foarte mult femeile? Deci umbla cu mai multe. Cunoscuții îi puneau eticheta de "nebun". Tot cunoscuții îl făceau avar și era înebunit de muncă și de a avea cât mai multe. Cumva de a rupt legătura cu familia soției lui, a fost tot din cauza faptului, că i s-a refuzat nu știu ce drept la averea familiei ei.
Dar la bătrânețe, când apare în viața/preajma lui, o tânără, nepoată, acesta rămâne impresionat de ea.
Fata fiind total paralelă cu bărbații, dar și ea simțindu-se măgulită de atenția pe care o primește pentru prima dată de la cineva de sex masculin, dar mai ales acea validare, de care ea nu a avut parte, din partea sexului masculin, de-a lungul vieții.
Specific că fata nu are o părere bună despre ea și se simte uneori că are mai mult defecte decât calități, dar unchiul ei chiar o simpatizează mult (el nesimpatizând pe mai nimeni și având probleme cu nervii), dar chiar se simte apreciată de el.
Nu am chef de glumițe și nu, nu e nici o tentă din aceea. Știți la ce mă refer. Sper să nu aduceți asta în discuție. Chiar nu e nimic de genul.
Dar mă macină aceste, cumva, să le spun așa, tot un fel de paradoxuri.
Care-i baiul cu viața asta de, fix omul care a fost mereu nervos și nu plăcea pe nimeni, are o părere așa de bună despre această nepoată? Și de ce o fată/femeie care nu a primit niciodată nimic bun sau nicio validare sau chiar nicio apreciere de la sexul masculin, pentru prima dată primește toate aceste complimente de la un bărbat, exact ca el, de aceea am și făcut acea descriere a lui? Adică acolo e un bărbat viu, care v-am expus scenariul, cum era el și totuși el o apreciază pe această fată (care fata are multe defecte, în percepția ei).
Mai specific doar atât. Mătușa mea susține că oamenii ciudați se adună, la un moment dat. Și se regăsesc și se unesc, ca și cum ar fi tribul lor. Oare să fie acesta un motiv? Pentru că nici fata din povestea asta, nu este mai sănătoasă, are păsările ei. Și e destul de ciudată. 
Dar mă întreb mereu dacă nu cumva faptul că sunt ciudați oamenii ăștia îi fac să se conecteze oarecum. Pentru că și nepoata, în ciuda a toate poveștile care le-a auzit de-a lungul copilăriei ei despre unchiul acela, acum văzându-l pe viu, a cam rămas impresionată de el.
Aștept niște idei și dezbateri faine pe baza a ceea ce v-am expus. Oricum acum sunt răcită, deci promit că voi citi tot și voi da și o fundă, cred.
Ordonare:
După relevanţă
Ce nu știe tinereța și ce u poate bătrâneța. Ce doi se completează unul pe altul.
Răspunde
Ai dreptate domnule Sadrian. 
Mai ales că ei sunt firi opuse, oarecum, dar totuși au cam nebunia și iritabilitatea/chiar o formă de sensibilitate în comun.
Răspunde 
Nu ar însemna nimic pentru mine părerea unui asemenea om. Fie că e pozitivă fie că e negativă.
Ce anume te-a impresionat mă rog la el? Faptul că înțelegea să-și manifeste superioritatea fizica prin violență? Că era lacom? Sau infidel? Ce anume te determina sa crezi că atenția pe care o acordă un astfel de om are vreo valoare?
Wtf? 
)
De ce ai crede că povestea este a mea sau despre mine?
Ai citit prima propoziție : "Vă mai prezint un scenariu."
Ai înțeles eronat. Dar dacă aș fi fost eu, la fel de impresionată aș fi fost ca fata din scenariul meu.
Ca să fii acel om din descrierea aceea făcută de oameni, dar tu să apreciezi bunătatea și bunul simț, înseamnă ceva. Plus că, omul chiar nu pare așa cum l-au descris jumătate de neam acum un veac, două. El e muncitor, că râvnește la multe, că își pune chiar și familia să nuncească ca nebuna e partea a doua, dar cumva ăsta este și adevărul, nu muncești, nu ai. Eu am înțeles cel mai bine asta prin faptul că am fost alone toată viața și nu am reușit să mă motivez, dar acolo în interior, am și eu râvna mea. Deci dacă aș fi fost eu aia din poveste, pe unchiul tipei ăleia, îl voiam ca tată, ca mentor. Doar se vede totul în personalitatea verișoarei, protagonistei, ca să zic așa. Fata aia nu știe ce e statul. Fata aia muncește mereu. Are acum o familie frumoasă, afacerea soțului, dar pe care o manageriază ambii, ea are jobul ei, au fost plecați peste hotare peste 10 ani, toți trei, ea, soțul ei, și mama ei, au acum două case, apartament, două case făcute numai pe terenul familiei ei, dar și-au cumpărat și ei terenul lor și voiau să se apuce de propria casă, dar deocamdată nu au banii suficienți și vor să se mute în casa alor ei, deci ia uite cum cineva ce a avut un mentor, a reușit. Ba fuuny e că, de obicei, oamenii aceștia reușesc în viață, care au un părinte mai dili ori care nu-i lasă în pace. Eu una mă întristez că viața mea nu poate fi așa. Mai ales că poate la prima vedere și viața mea pare ușoară, liberă și frumoasă. Cine știe m-or invidia și pe mine mulți, dar eu zic că în momentul în care nu o mai suporți și vrei să te sinucizi sau pur și simplu ai gânduri din acest spectru, nici nu prea mai contează, că tu ai viața perfectă. Când tu ți-o urăști, toate bunele tale pică.
Dar aia e, încerc să accept și faptul că o viața ca a alor nu o să am niciodată. În primul rând că pic mereu și sunt lazy human, în al doilea rând, nu știu dacă am mai spus pe aici, dar am observat și ideea că în viață, chiar dacă te lupți să ai și tu și să aduni averi, singur mai greu. Uneori se aplică și vorba aia "Unde-s mulți puterea crește."
Ba sincer acum, chiar îmi pun toate speranțele în copiii ce o să-i înfiez, i-am plâns chiar recent lui God și i-am zis că e ultima etapă în viața mea în care eu una chiar îmi mai pun speranțele în ceva. Dacă nu o să mi aducă copiii care-i vreau eu, dar exact așa cum îi vreau eu, să nu mai aibă tupeul, nici să nu mi-i mai aducă, că eu una chiar mă sinucid. Pentru că nu văd nicio realizare în viața mea și asta e frustrant. Și nu zic că am fost power human, dar sincer, zic că mi-am dat și eu silința cât de cât.
Ok! Viața și paradoxurile ei. Ați tortura oameni, dar nu și animăluțe.
Dar cam ceva de genul simt și eu uneori. Nu însă pentru toată lumea, dar cu ăia răi, cam ce spuneți dv aș face și eu, uneori. Tortură le-aș oferi. În schimb o pisică din aceea pufoșenie, ori un cățeluș la fel de pufos, m-aș juca toată ziua. Și ei chiar știu ce e iubirea. Dar noi oamenii suntem niște fiare, uneori, mai mari decât animalele. 
Trist însă, că nouă ni s-a dat ceva ce animalelor nu li s-a dat, conștiință, liberul arbitru și chiar un limbaj superior.
Omul poate chiar a îmbătrânit și vede și el altfel lucrurile, are experienta și vede probabil calitățile pe care le are fata. Ea pur și simplu are nevoie de ceea ce ai spus tu, iar pe el îl percepe prin prisma ei, prin ceea ce prezintă el, ea nu l a cunoscut în trecut ci în prezent. Dar sfatul meu ar fi sa fie totuși precauta.
Precaută?
În ce sens?
De ce?
Poate ca omul acela sa rămână ok sau poate va face ceva nelalocul lui. Un om violent este imprevizibil
Hosdorogul vrea gogoașă tânără... Da ce are nepoata de nu o găsit un băiat? Sa o valideze un libidinos are nevoie? Am văzut și grase și urate cu parteneri... Are cu bibilica fata probabil
Lol! Tu te auzi ce spui? )
Acel unchi nu are nicio treabă cu partea asta "se*uală", man. E doar impresionat omul că mai există și oameni educați. Pentru că i s-a spus că e educată, nepoată-sa, și cu bun simț. Ba chiar a înțeles-o când a avut ea o ieșire exagerată, și i-a spus nevestei lui, adică, mătuși-si fetei, că el o înțelege, că de fapt cine se ceartă cu ea și ar avea ceva cu ea, sunt niște proști, că fata e așa de bună. Ceea ce hai să fim sinceri, mai rar găsești oameni dăștia în viață. Deci e doar impresionat omul.
La fel și ea, pentru că deși toată viața familia i-a spus o părere și probabil din cauza asta a și avut timp ca în viața ei să-și fi făcut o părere total eronată despre bărbați, acum vede un bărbat care nu e prea așa cum îl descriu alții. Evident că na, totuși mătușa fetei trăiește cu el în casă non-stop și se mai plânge, că din temperamentul lui agresiv mai iese la înaintare treburi. Însă bărbatul care nu avea nicio treabă nici cu biserica, acum se duce la biserică. Deci cumva God are planul lui cu fiecare.
Mai specific doar că fata aceea se simte pentru prima dată înțeleasă și apreciată. E tot ce-și dorea vreodată, cu adevărat. Clar nu are cum să fie ceva se*ual acolo deoarece ei chiar sunt neamuri și faza e că el are o și fiică. Deci ar fi chiar aiurea să se uite cu alți ochi la acea fată.
Cât de grase, nu știu ce spui tu acolo, dar revenind la povestea mea acum. Eu sunt grasă și nu am pe nimeni (iar repet că o zic ca pe o constatare, nu ca pe o plângere, ideea este că m-am obișnuit atât de mult alone, încât mi-e mai greu să bag pe cineva în viața mea, decât să accept că sunt alone, plus că nu știu ce vise aveam pe la 20 de ani, dar la aproape 30, aș cam lua pe cineva de soț, doar ca să dau bine în societate, ori ca să elimin eticheta cum că aș fi ceva sucks, iar aceste motive, nu ar conveni nimănui și nu ar fi ok. Dar la 30 de ani, îmi este greu să mai cred în ceva precum dragostea și chiar să mai sper în ceva.). Zic măcar că nu sunt și urâțică (măcar ceva să am și eu bun ), dar sunt grasă și nu am găsit nici slabi, nici grași, nici ciudați măcar. De fapt cred că am mai întâlnit câțiva ciudăței la viața mea, dar nu m-au atras și oricum 2 ciudați ar cam fi creepy.
Nu știu în cazul meu, eu una zic că e mai bine așa, așa a fost să fie și cum zic mereu, are El God, planul meu și cu mine. Vom trăi și vom vedea. În orice caz, eu mi-am făcut rugile și i-am zis că o viață sărăntoacă nu accept, nici una fără copii și chiar fără casa aia cu grădină și fără cățel și pisică, deoarece ador animalele.
Dacă nu planul ăsta, L-am rugat frumos să-mi dea planul carierei și chiar al călătoritului intens. Nu mă supăr dacă în loc de casa aia faină, îmi dă jobul fain, care să mă țină ocupată și să mă facă să fac înconjurul lumii. Orice, dar numai să-mi dea ce-mi doresc eu, că m-am săturat să-mi dea numai ce crede El că am nevoie. Ahhh, și iar am o ură pe El. :/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
