Va multumesc enorm tuturor celor care mi-ati impartasit parerile si sfaturile voastre in legatura cu povestea intreruperii de sarcina. Avevarul e ca imi e foarte greu sa uit si sa trec peste.Despre asta nu stie nimeni decat eu, el, preotul, doctorita respectiva si o prietena foarte buna a mea.Nu pot spune nimanui altcuiva.Parintii m-ar dezmosteni, iar restul m-ar judeca, sau m-ar privi altfel, asa cum o fac eu.Ma simt schimbata.Inainte cand puneam capul pe perna puteam dormi linistita.Stiam ca nu am mari greseli in fata lui Dumnezeu si ca El avea grija de mine, ma binecuvanta.Acum insa nu pot dormi, am cosmaruri, ma gandesc ca o sa fiu pedepsita foarte rau de El. Dupa ce m-am marturisit am tinut tot postul Pastelui, dar nu m-am putut impartasi.Cred ca o sa vorbesc si cu un psiholog.Pentru ca stiu ca am gresit, dar vreau sa uit si vreau sa fiu fericita in continuare.Ma rog in fiecare seara sa fiu iertata, sa ma pot ierta si sa mai am dreptul la fericire pe viitor.Cum au spus multi de aici, si daca il pastram ii distrugeam viata, ce ii ofeream? Mi-o distrugeam si pe a mea.Asa ma lupt sa imi fac o cariera(nu stiu daca v-am spus dar am doar 20 ani), o sa-mi construiesc o viata astfel incat sa-i pot permite viitorului copil totul. M-au incurajat mult sfaturile voastre. O sa vb si cu prietenul meu.Chiar aseara mi-a spus(iar) ca vom fi impreuna toata viata si ca va face tot posibilul sa vina in Romania si sa ne construim un viitor frumos impreuna, sa-i port numele, etc.Nici nu stiti cat ma-ti ajutat.Si va multumesc, sunteti cei mai buni.Sa va dea Domnul multa sanatate, sa nu mai faca nimeni greseala mea, si sa fim iertati cu totii! Aveti grija de voi.Va pup

Faptul e consumat, ai facut asta si nu mai poti da timpul inapoi, important e ca iti pare rau si ca regreti, daca te vei ruga sa fi iertata si nu vei mai repeta povestea candva greseala iti va fi iertata, asa a fost sa fie gandeste pozitiv acum si nu te mai invinovati, incearca acum sa iti gasesti linistea si sa gasesti puterea de a merge mai departe.Nu ar strica sa mergi si la un psiholog poate te va ajuta.Nu e bine ce ai facut dar nimeni nu trebuie judecat, trebuie sa fi tare si sa ai putere sa treci peste acest cosmar. Din "greseala asta" ai invatat multe si poate odata cu aceata "greseala" facuta te-ai maturizat.roga-te si cere iertare la Dumnezeu, El stie ce este in inima ta si ca iti pare cu adevarat rau pentru ce ai facut.Iti doresc multa sanatate, multa putere sa treci peste tot, sa ai grija de tine si sa iti revii cat mai curand.Numai bine

Dumnezeu o sa te ierte in momentul in care tu o sa reusesti sa te ierti

"Sa va dea Domnul multa sanatate, sa nu mai faca nimeni greseala mea, si sa fim iertati cu totii! Aveti grija de voi.Va pup".
Raspunsul ti l-ai dat singura."sa nu mai faca nimeni greseala mea". deci inteleg ca acel avort nu l-ai facut din motive medicale(ale tale) si nici ca ai fi aflat ca ar fi posibil ca bebelusul tau sa fi avut vreo malformatie.doar l-ai avortat! de ce? 20 de ani? mult ar zice altii si zic si eu! Eu cand am nascut aveam 23 si langa patul meu mai erau 2 fete fiecare a cate 16 ani.Nu-ti pot spune cata multumire era pe chipul meu cand le vedeam cum isi mangaie burtica si povesteau cum abia asteptau sa-si tina bebelusul in brate. una din acele fete o avea pe mama ei(mare admiratie am pentru femeile cu capul pe umeri cum a fost doamna aceea) si isi astepta copilul si nepoata(fetita are) si cum spunea ca nici ea nu a fost de acord la inceput dar fata ei a insistat foarte mult sa-si tina copilul si sa-i dea viata. o pozitie sociala asa de degradanta nu cred ca ai in momentula acesta cum nu cred ca ai avut-o nici cand ai aflat de bebe ca e in burtica ta, asa ca o viata mizera nu ducea, asta pot garanta.viata nu ti-o distrugi dand nastere unui copil, din contra, ti-o imbogatesti.cat despre faptul ca te dezmosteneau ai tai daca ar fi stiut(probabil ca da) si ar fi durat pana ai fi nascut, adica 10 luni ai fi fost dezmostenita si apoi uitat de toate, si de dezmostenire si de rusine si de tot si isi indreptau privirea si dragostea catre fiinta aceea mica ce le era nepot. zici ca prietenul tau ti-a promis ca va fi langa tine tot timpul. cand a fost? cand ai facut avortul? asta nu inseamna ca esti langa cineva trup si suflet impingandu-l de la spate (amenintandu-l de fapt, pentru ca asta se numeste)sa faca o fapta despre care spui tu ca nu nici nu mai poti dormi noaptea.omul acela ca tu-l numesti prietenul tau nici nu ti-a fost langa tine si nici nu e pentru ca prima data trebuia sa te impiedice sa o faci daca te iubeste asa mult, asta ca sa nu zic ca nu te iubeste. deci, ai facut un avort, de ce? care a fost motivul cel mai intemeiat? pentru ca cele enuntate de tine nu au nici cea mai mica valoare ca motiv. l-ai facut si e gata.acum te-ai ales cu cosmaruri, nopti nedormite si mustrari de constiinta.de ce? pentru ca ai facut un pacat.ca daca nu-l faceai dormeai la fel de linistita ca inainte.si ma mai gandesc la ceva... totusi, de ce nu i-ai spus macar mamei tale? nu ai incredere in mama ta nici la cei 20 de ani ai tai? din asta denota ca nu ai purtat nici o discutie cu ea(mama ta) pe tema sexuala, tu avand deja un prieten si din asta trag concluzia ca nici macar nu stia de el! rusine, si ai si de ce sa-ti fie!

N-ai gresit! ORICE femeie are dreptul sa fie fericita si sa faca alegerea pe care o crede de cuviinta.

Am trecut si eu prin asta te inteleg fff bine...nu te mai lua dupa astia care comenteaza aiurea mergi inainte...si tie sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa nu mai faci greseala asta si nici eu normal pup