Nu-mi place sa fiu criticata, dar accept o parere contrara fiindca nu ma socot unica detinatoare a unui adevar infailibil. Uneori si critic, dar am grija sa folosesc termeni politicosi.Sunt adepta ideii ca orice, oricat de neplacut, poate fi comunicat fara a rani daca stii sa-ti alegi cuvintele.
Daca gresesc este si normal sa fiu criticata, iar eu la randul meu, daca cineva ma supara, il(o) critic pentru felul cum se comporta cu mine
Ambele. Nu ma supar daca sunt criticat, dimpotriva incerc sa-mi rezolv defectele, punctele mai putin bune. Recunosc, am criticat, asta doar cand am fost provocat.
Buna, nu prea exista oameni carora sa le placa sa fie criticati, dar eu una nu ma supar daca cineva ma corecteaza, imi arata unde gresesc, desigur daca o face cu bun-simt si fara sa exagereze, de criticat nu prea imi place sa critic, dar daca e nevoie...nu pot spune ca critic, ci doar sfatuiesc, daca pot face un bine, e un mod de a atentiona pe cineva daca a gresit sa nu mai repete greseala, uneri si critica e buna dar nu in batjocora.
Daca mi se atrage atentia asupra unei greseli nu ma supar, ci chiar apreciez, dar daca e pe nedrept, cand chiar m-am straduit sa fac bine ceva, atunci nu-mi place.Nu critic ci ajut cu observatii acolo unde vad ca s-a gresit si pot sa ajut sa se corecteze.
Nu-mi place sa fiu deloc criticata dar am observat ca de multe ori critica poate fi extrem de constructiva.Asa ca ar trebui sa o acceptam din cand in cand fara sa strambam prea mult din nas. Dar imi place sa critic(cu masura bineinteles). Sunt femeie, ce vrei?
Nu imi place deloc sa ma critice cineva sau sa critic, daca ma critica cineva ma simt prost si imi zic in gand: "ca m-as bucura sa te rada cineva pe mijlocul capului deseara" vorbesc serios, ma enerveaza foarte tare.
Nu stiu de ce, la unii oameni o problema se rezolva prin critica sau violenta.
NbhdDaughter întreabă: