Imi pare rau de ce ti se intampla. In mod normal ar trebui sa consulti un psiholog, dar pentru ca nu ai timp sau te temi de ceea ce ti s-ar putea spune, sfatul meu este sa incepi chiar cu ceea ce iti provoaca aceasta fobie, in mod treptat. Ai incercat sa-ti iei un pui de papagal? Este cel mai bun remediu terapeutic. Aceasta fiinta delicata are nevoie de noi pentru a supravietui in captivitate. Ingrijind-o te vei atasa de ea, ii vei purta de grija si o vei hrani zilnic. O lasi sa se acomodeze intai cu mediul, cu vocea ta si dupa cateva saptamani ii vei putea da drumul din colivie. Sunt niste pasari extraodinare, receptive la glasul duios al omului, la felul in care le ingrijesti. Treptat, vei putea sa il mangai usor, direct in colivie[ dupa ce se va acomoda cu cei din casa] atingandu-i pieptul sau gherutele delicat, cu vorbe blande. Este o pasare inofensiva si ii place sa fie bagata in seama. Incearca totusi. Nu te costa mare lucru. Vei putea fi mai des in preajma fiintelor ata de neajutorate, care totusi, tie iti provoaca atata spaima.
Gandeste-te ca o asemenea fiinta nu-ti poate face niciun fel de rau. Falfaitul aripilor este semn ca pasarii ii merge bine, ca poate zbura, este sanatoasa si fericita. Vei avea satisfactia ca ingrijesti pe cineva atat de delicat care depinde doar de tine. Cumapara-i mei, schimba-i apa zilnic si asta te va ajuta. La inceput toti perusii sunt speriati: le e teama de noi, oamenii care facem atata rau fiintelor inofensive. Munca ta va fi rasplatita intr-o buna zi. Chiar tu spui ca ai tinut un perus cateva secunde pe deget. Incearca sa mai adaugi cateva secunde in fiecare zi si astfel progresul tau va fi asigurat. Tine minte insa : fara brutalitate, doar cu calm; perusii fac prostioare, sunt ca niste copii mici care trebuie invatati sa se comporte. Incearca si vei reusi. Ai vazut, sunt sigura, diverse filme in care oameni cu diverse fobii s-au vindecat pentru ca au trait in mediul in care obiectul sau fiinta care le provoca era mereu prezenta dar nu sub forme agresive.
Sincer, mie mi-este teama de paienjeni dar, desi tresar cand vad cate unul mic, imi dau seama ca lui ii e mai frica decat mine. Intepatura lor este o reactie la teama de a nu fi raniti, un mod de aparare. Mi-e frica de apa pentru ca - cu foarte multi ani in urma- era sa ma inec la mare. Mi-am invins teama si intru in apa treptat fara sa depasesc o anumita limita. Incearca si tu ceeace ti-am recomandat. Sper sa te ajute. Nu lasa aceasta fobie sa-ti controleze viata. Tu, ca om, esti superior acestor vietati si le poti tu controla pe ele, le poti ingriji, le poti fi alaturi. Au atata nevoie de noi!
Sper sa te ajute.