Referat "In padurea Petrisorului" de Mihail Sadoveanu
Opera literara a lui Sadoveanu impresioneaza atât prin volum, cât si prin diversitatea ei tematica si originalitatea abordarii acestor teme. El a înfatisat trecutul istoric ("Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda", "Fratii Jderi", "Neamul Soimarestilor" s.a.), civilizatia straveche si bogatia sufleteasca a omului din popor ("Baltagul", "Hanul Ancutei"), viata târgurilor de provincie, dar si farmecul naturii românesti.
Pe drept cuvânt, Sadoveanu a fost considerat "cel mai de seama poet descriptiv al literaturii române", caci asa dupa cum se poate observa din carti ca "Tara de dincolo de negura", "Imparatia apelor", "Dumbrava minunata", "Nada Florilor" care înfatiseaza frumusetea si varietatea naturii, peisajul apare însufletit, în relatie directa cu omul, cu autorul însusi.
Fragmentul din opera literara în "Padurea Petrisorului" este o descriere literara pentru ca scriitorul înfatiseaza cu mijloacele literaturii particularitatile unui colt din natura — o padure impresionanta prin frumusete, prin viata de care freamata, prin colorit, sonoritati si miresme.
Descrierea se deschide printr-o imagine de ansamblu, privita din perspectiva înaltimilor. Padurea "urca domol coline taraganate" si apoi "se ridica departe într-un pisc prapastios". Frumusetile, farmecul si viata ei trepidanta ni se dezvaluie când soarele începe sa-i patrunda ascunzisurile.
Privirile scriitorului se opresc mai întâi "în tihla marunta de la margine, unde "lumina se cernea în ploaie deasa si calda de raze". Aici se pot vedea roiuri de musculite, granguri si alte pasari marunte: sticleti, pitigoi si cintezoi care patau verdele padurii cu coloritul divers al penelor si înfiorau vazduhul cu trilurile lor.
Tot aici este vizibila însa si înfiorarea acestei vieti marunte, miscarea adaugându-se culorilor si sunetelor:gâzele îsi încruciseaza zborurile, fluturii joaca pe deasupra ierbii dese, iar într-un culcus sta un iepure roscat.
Privirile scriitorului patrund apoi în interiorul padurii. Aici însa, unde lumina ajunge mai greu, este înca umezeala, iar miscarea vietii este prezenta "numai ici-colo", sugerata de o "chemare nedeslusita, moale, stânsa" si de fosnetul unei gârnite.
Descrierea "Padurii Petrisorului" este facuta pornind de la o imagine de ansamblu, directia observatiei privirii scriitorului fiind de la exterior — de la margine —, spre interior. Cu acest prilej Sadoveanu descompune imaginea de ansamblu în detalii pentru a reliefa particularitatile peisajului descris, evidentiate prin sugestive imagini vizuale, auditive, de miscare si olfactive.
Imaginile vizuale retin, nu atât formele, cât efectele de lumina: lumina se cernea în ploaie deasa si calda de raze", "îi sticleau penele ca galbenusul oului", "cu pete de sânge", "cu pene cenusii si negre", "cu piepturile caramizii", "cu ochisorii stigliti ca vârfuri de ace", "aripi stravezii" etc. Aceste imagini sunt realizate cu ajutorul epitetelor, cele mai multe cromatice, unele dintre ele fiind duble, si al comparatiilor si sugereaza o diversitate de culori.
In ceea ce priveste imaginile auditive, asa cum remarca Tudor Vianu, la Sadoveanu "universul sonor prezinta o mare diferentiere a senzatiilor", notate cu minutiozitate de scriitor. Astfel, imagini ca "suiet adânc", "fluierari gâlgâite", "rasunet lung", "farâmau melodios chemarile", "fâlfâiau apoi usurel", "chemare nedeslusita, moale, stânsa" etc. sugereaza sunetul rascolitor si prelung, gâlgâitul, armonia, freamatul aripilor sau chemarea tânguioasa, îndepartata. Si aceste imagini sunt realizate tot prin intermediul epitetelor, fie ale substantivelor, fie ale verbelor, uneori antepuse cuvântului determinat sau organizate în enumeratii.
Miscarea, fie domoala, fie rapida, este pusa în evidenta prin folosirea unor verbe la imperfect sau la prezent: "se strecura", "se încrucisau", "sa se îngramadeasca", se clatina" etc, iar mireasma placuta a padurii este sugerata prin epitetul "calde" ("miresme calde").
Evident ca dominanta este "viziunea plastica si colorata", "însa scopul nu-i pitorescul în sine, ci reprezentarea complexa, implicând o atitudine". (Const. Ciopraga) Prin toate imaginile artistice folosite, Sadoveanu creeaza si o atmosfera de liniste si pace, de armonie desavârsita, ceea ce sugereaza si calmul si linistea sufleteasca a autorului în deplina concordanta cu peisajul descris. Totusi, într-o astfel de atmosfera, "viata izbucneste prin mii de zvâcniri, o multitudine necuprinsa de soapte si de zvonuri cucereste auzul". (Ov. S. Crohmalniceanu).
Sadoveanu dispune de capacitate uluitoare de a sesiza vibratiile ascunse ale naturii si de a le evidentia cu mare rafinament artistic, reusind sa-l fascineze pe cititor si sa-i transmita aceste vibratii pe plan afectiv.
funda?