Vă salut. Vreau să vă descriu o poziție în care sunt și aș vrea să îmi spuneți dacă v-ați confruntat cu ceva similar sau cum credeți că e cel mai bine să gândești această situație.
Toată viața am fost considerat destul de inteligent, dintr-un motiv sau altul. Probabil doar pentru că sunt ochelarist 
Părinții au vrut să sar peste un an de la grădiniță fiindcă era "prea ușor". La școală am avut mereu medii între 9, 70-10. Am fost la ceva olimpiade, dar nu mai departe de municipală. Deci nu am fost vreun geniu, vreun top 1%. Consider doar că m-am priceput la a lua note bune, ceea ce realizez că e ceva cam diferit de a fi inteligent cu adevărat. Credeam că la liceu îmi vor scădea notele și va ieși la iveală faptul că doar știu să iau note bune și nu am de fapt mare lucru în cap, dar aparent nu s-a schimbat mare lucru. Când vorbesc cu persoane "în viața reală" mi se zice că sunt tocilar(denumire pe care n-o merit) sau inteligent sau mi se mai zice și Eminescu, nu prea înghit această denumire, dar vă zic cum este. Ei bine asta e parte a lumii mele.
Pe de altă parte, sunt destul de activ în online. Aici pe TPU dar mai ales pe Discord. Unde am descoperit persoane incredibil de inteligente cu care nu am niciun termen de comparație. Persoane acceptate la Universități mari din Marea Britanie sau care învață pentru admiteri la facultățile de top din Asia(unde notele sunt foarte mari). Unele dintre aceste persoane au și autism sau Asperger's, sunt niște mașinării intelectuale. Iar în lumea asta paralelă în care petrec mult timp, sunt efectiv prost. Când îmi vorbesc de matematică, fizică, muzică sau ce mai fac ei, în cel mai bun caz pot spune "interesant" sau "bravo". Sunt complet depășit. Și uneori mă simt prost și mă simt încurcat și ciudat. Uneori uit că în lumea asta sunt un prost și vin cu aroganțele pe care mi le permit cu persoanele ușor impresionabile din realitate. Și apoi mă lovește cu viteza sunetului realizarea că în comparație cu anumiți oameni nu sunt nici Eminescu, nici tocilar, nici inteligent, nici măcar mediu. Practic sunt un nimic, oricât ar zice ei că nu e așa și că sunt ok.
Nu știu foarte bine cum să împac aceste 2 imagini pe care le am despre mine și să am o idee obiectivă. Nu știu cum să găsesc echilibrul potrivit.
Părerea mea e că ar trebui să te orientezi în funcție de valorile tale, nu în funcție de părerea altora pentru că aia va varia mereu când ajungi într-un alt cerc de oameni. Vezi ce contează pentru tine. Contează să ai 10 la școală? Atunci ești pe drumul cel bun. Contează să știi cât mai multe? Atunci învață în continuare.
E inutil să te compari cu alții pentru că fiecare a avut alte resurse și le-a investit altfel. Toți avem 24 de ore într-o zi, doar că unii le investim în sport, alții în școală, alții în altfel de plăceri 
Deci logic că la final unul va fi mai învățat, dar nu la fel de pregătit fizic...sau și învățat și pregătit fizic, dar stresat din punct de vedere emoțional că nu și-a acordat timpul ăla de relaxare, etc.
Deci, ca să concluzionez: sună clișeic, dar de comparat nu are rost să te compari decât cu tine însuți.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu poți avea o idee obiectivă despre tine, orice ai face.
Dacă te iei după IQ greșesti enorm. Inteligența este capacitatea de a te descurca în viață, nu notele la studii și discuțiile savante.
Răspunde
Ai o scoala terminată cu note mari, sti sa te exprimi, sa te descurci in viata, sa analizezi situatii.Esti sănătos mental si fizic, probabil esti independent sau pe puctul de a fi, poti sa ai o meserie si sa iti castigi bani tai iar o mare parte din oameni te considera destept.De ce ti-ai mai face probleme?
Nu putem sa fie toti geni, ca sa nu mai vorbim de faptul că mentalitățile si capacitățile diferă de la om la om.Dar trebuie sa ne bucuram de realizările noastre, de performanțele noastre si de faptul că prin comparație cu alte situatii suntem bine.
Poate ești prea dur cu tine, în fond exista multe feluri de inteligenta, unii sunt foarte informați, școliți, alții geniali în anumite domenii, iar alții poate nu au multe informații din diverse motive dar au inteligenta emoțională, își dau seama de situație, înțeleg repede lucrurile, au atitudine potrivita sunt receptivi, se descurca în viata, se adaptează ușor Prefer un echilibru
Inteligenta se reflecta prin note la facultatiile de top daca consideri ca esti in stare incearca-ti norocul. Notele la gimnaziu sau liceu nu reflecta neaparat inteligenta.
Oarecum ma regasesc in prima parte a monologului tau. Am fost considerat de mic inteligent la gimnaziu avand la fel media de 9, 78. La liceu insa am incetat sa ma invat intensiv media scazand semnificativ. Am ajuns la concluzie ca eram doar tocilar -lucru ce nu ajuta cu nimic in viata. Mai rau datorita izolatiei fata de societate cu probleme de exprimare care ma afecteaza si acu : Imagineaza-ti sa nu vorbesti verbal timp de ani de zile Ulterior diverse evenimente m-au obligat sa plec de acasa, fara nici un suport singur in lume. Am inceput sa lucru munci fara calificare, iar in decurs de ani am devenit stapan peste viata.
Din experienta mea pot spune ca am vazut destule cazuri in care persoane cu nici 8 clase erau peste mintea celor cu facultati si masterate.La probleme practice legate de inginerie, logistica aia cu Masterate stateau cu gura deschisa neavand habar ce sa faca pe cand cei fara studii superioare imediat veneau cu idei.
Inteligenta e relativa Si sa ai un IQ mare daca nu-l poti pune in aplicare e degeaba in viata.
" Nu știu foarte bine cum să împac aceste 2 imagini pe care le am despre mine și să am o idee obiectivă."
Daca pui o persoana cu iq de 90 (mediocra) in mijlocul unora cu iq de 60, persoana aia va parea geniala. Alea 2 imagini pe care le ai despre tine sunt cauzate de faptul ca te-ai raportat la doua cercuri sociale diferite.
O idee obiectiva ar fi ca esti mai destept decat majoritatea. Statistic vorbind, majoritatea e mediocra. Deci esti mai destept decat mediocrii. Persoanele de care ziceai ca au fost admise la anumite universitati din UK sunt cu adevarat inteligente( presupunand ca te referi la Oxbridge). Geniale fata de mediocrii si considerabil mai destepte decat tine.
Daca ma intrebi pe mine, nu e mare chestie sa ai mediile pe care ai spus ca le-ai avut tu. Si participarea la olimpiade fara sa treci nici macar de faza pe oras/municipiu nu mi se pare demna de a fi mentionata sau de a fi incadrata la plusuri.
Nici mie nu mi se pare mare chestie, dacă mi se părea nici nu îmi puneam întrebări cu privire la inteligența mea. Dar trebuia să spun ceva care să formeze o idee și să fie palpabil.
Răspunde
"Persoanele de care ziceai ca au fost admise la anumite universitati din UK sunt cu adevarat inteligente( presupunand ca te referi la Oxbridge). Geniale fata de mediocrii si considerabil mai destepte decat tine."
Incercati sa nu mai divinizati oameni pe care nu-i cunoașteți pentru că au atins niște obiective pe care voi nici nu le-ați încercat. Personal am fost pe punctul de a aplica la o universitate de top si cunosc destui oameni care chiar au facut-o, au si absolvit intre timp asa ca pot sa spun clar ca nu e vreo misiune imposibilă să ajungi la oricare dintre facultățile de top *dacă încerci*. Nu e nici ușor, dar departe de genialitate. E suficient să nu fii prost și să stai cu burta pe carte.
" pentru că au atins niște obiective pe care voi nici nu le-ați încercat. "
Nu-mi amintesc sa fi mentionat ca nu am incercat sau ca nu am reusit deja.
" Personal am fost pe punctul de a aplica la o universitate de top"
Si ce te-a oprit? Si ar fi util sa spui si care e acea universitate de top.
"Nu-mi amintesc sa fi mentionat ca nu am incercat sau ca nu am reusit deja"
Ar fi de prost gust să fi încercat, să fi reușit și să te autodeclari prin răspunsul respectiv genial și mult mai deștept decât autorul întrebării
"Si ce te-a oprit? Si ar fi util sa spui si care e acea universitate de top."
Nu văd în ce fel e relevant care e acea universitate MIT, dacă te interesa cea la care urma să aplic eu. Iar Oxford, UCL, Cambridge, Harvard ar fi câteva dintre cele unde au studiat prieteni. Nu văd însă cu ce te încălzesc niște nume. Și de oprit m-a oprit voința personală. Am considerat că se potrivea mult mai bine dorințelor mele o facultate din România la care am și intrat cu bursă și pe care am absolvit-o între timp.
Da, ar fi de prost gust.
E relevant pentru ca poate o persoana considera ca si ubb e universitate de top.
Nu ma incalzesc niste nume, imi formeaza o idee. Cum ar fi ca statistic vorbind e aproape imposibil ca tu si cel putin 4 prieteni de ai tai sa fiti admisi la facultati de genul, tinand cont ca din cate stiu in medie 2-3 romani sunt admisi la Harvard pe an. Dar bine, fie cum zici tu.
Iti sugerez să verifici cum funcționează "statisticile" astea pe la liceele de top din țară, eventual pe la colegiul ăla care se întâmplă să fie și cel mai vechi din România, pe lângă cel mai prestigios. S-ar putea să ai surpriza să constați că se găsesc mai mult de 4 într-o singură generație care intră la universități de genul. Acum, luând în calcul că eu nu am avut prieteni doar din generația mea... După abordarea ta îmi permit mai mult să constat că n-ai încercat măcar. Ăia care încearcă (de reușit nu mai zic) știu destul de bine că nu e dracul atât de negru și nici universitățile alea atât de imposibil de "atins". Ca fapt divers: mai greu acoperi costurile necesare pentru a ajunge acolo decât cunoștințele
„Ultima logare: 8 Aug 2021"
)
nu-ți ajunge un singur cont, bolnavo?
Parerea mea ca ar trebui doar sa te bucuri de viata, sa te relaxezi, sa te uiti la o telenovela buna mexicana (recomand Ruby) si sa nu te mai gandesti atata la inteligenta.
Viata trece repede, trebuie sa ne simtim bine nu sa fim intr-o competitie de inteligenta cu ceilalti. Trebuie sa fim in competitie doar cu noi insine. 
"Dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept."
Albert Einstein
Stai liniștit.
Mai compara te cu Nicușor de la Brăila când vrei sa te simți mai bine.
De ce să te simți prost? Da, mereu va fi cineva mai inteligent. Contează să-ți placă ceva și să fi pasionat. Notele nu reflectă nimic de multe ori, în sensul că unii obișnuiesc să fraudeze, pe când altora nu le pasă de notă.
Hei. calmează te. sunt sigura ca esti bun, si de fapt chiar e greu sa ai medii de aproape 10 mereu. Chiar esti bun. Faptul ca intalnesti alte persoane la un nivel mai inalt nu inseamna ca tu esti prost. Unii oameni, sa stii, se nasc pur si simplu asa cu purul sentiment ca ei sunt un nimic, ba ca sunt urati, ba ca sunt prosti, si asta o vor crede toata viata chiar daca nu este așa. Intelegi? La fel ca cu narcisistii, doar ca pe invers. Este doar o iluzie a ta faptul ca esti prost.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
