Va sperie gândul ca o sa muriti? Va e frica de moarte?

Iubesc prea mult viata ca sa am timp sa ma gandesc la sfarsitul ei, asta este ciclul vietii,, asta este o circulatie normala, ca un om sa se nasca, sa creasca si sa moara intr-un final si nu doar noi patim, o patesc toate vietuitoarele.
Carpe diem si bucura-te de viata, nu stii cand moartea te ia in gheare si nu-ti mai da drumul, asa ca trebuie sa te bucuri de viata in orice moment.
te preocupa mai mult faptul ca nu esti sigur ca te mai intalnesti cu ceea ce iubesti!

Omul nu e doar suflet! Sufletul NU ÎNCETEAZĂ niciodată să existe!

Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:

"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!

După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;

Nu si nu.

Nu ma mina frica de moarte ci dragostea de viata. Pina cand inca mi-e drag sa traiesc as mai dori sa ramin in acest corp.Bineinteles nu as fi de acord sa ramin nemuritor pe Pamint.

Nu exista frica de moarte ci doar frica de necunoscut si durere.

Frica de moarte e o chestie ciudata. Iti e frica de ceva anume cand nu stii ce iti poate provoca. Povesti cu Rai, Iad, reincarnari sau pur si simplu un abis terifiant le am tot auzit si ne au format niste idei preconcepute care starnesc o oarecare teama. Eu, personal, cred ca e mai mult o frica de necunoscut, o frica de nu a fi cu persoanele dragi, de a fi pe cont propriu undeva unde n am mai fost. Moartea poate fi totusi ceva pozitiv si noi sa nu stim.

Cred din ce in ce mai mult ca moartea nu e sfarsitul,dar in acelasi timp,ca nu te duci in nimic supranatural precum iad/rai/purgatoriu etc.

Ego-ului ii e frica de moarte.
Ii e frica de necunoscut si de gandul ca,odata cu moartea trupului,ego-ul moare de asemenea si nu mai poate fi "centrul universului".

Prin inducerea asa numitor ego-morti,cu ajutorul auto-sugestiei,iti poti convinge ego-ul de realitatea mortii,sau il poti convinge ca esti deja mort.

Astfel, apare o anxietate extrema, care ajunge benefica in timp.

Ego-ul realizeaza ca nu e centrul universului, iar prin aceste ego-morti repetate omul isi poate dezvolta empatia si compasiunea.

Asta ca ceva extra la raspunsul meu, ca tot era vorba de frica de moarte.

Sincer,nu mi-e frica de moartea in sine,ci de felul in care voi muri. Daca cad acum lat si mor nu am nici cea mai mica problema sau daca as stii ca mor intr-o zi, nu stiu, m-as detona undeva .Dar daca as fi torturat pana la moarte, sau as fi atacat de unrachin in timp ce fac dus, evident ca mi-ar fi. Multi zic ca nu le e frica, dar toti ne punem pe ganduri catusi de putin daca o masina trece cu o viteza mare la doar 10 cm de noi.

Ar fi o prostie sa imi fie frica de ceva inevitabil...