Versuri - Adauga o poezie care-ti place sau poti chiar compune cateva versuri!

DECOR
Copacii albi, copacii negrii
Stau goi in parcul solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negrii.
In parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
O pasãre cu glas amar
Strãbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre.

In parc fantomele apar...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negrii;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
In parc ninsoarea cade iar...

Uite blogul meu, e plin de poezii(scrise de mine bineinteles :D) http://ana-mariacristina.blogspot.com/
sper sa iti placa

Învaţă de la toate
din lirica norvegiană

Învață de la ape să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învață de la soare cum trebuie s-apui,
Învață de la piatră cât trebuie să spui,
Învață de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.

Învață de la toate, căci toate sunt surori,
Să treci frumos prin viață, să poți frumos să mori,
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,…
Învață de la nufăr să fii mereu curat.

Învață de la vultur, când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei,
Învață de la greier, când singur ești, să cânți,
Învață de la lună să nu te înspăimânți.

Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei, prin-lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci!

(Nobila) chemare
de Autor Anonim

În greşeala niciodată iertată
Se află un loc unde te aştept -
Întorc veacul, pasăre de pradă,
Să-ţi repornească ornicul din piept.

Acolo irump gânduri răzvrătite
Când iasca din opaiţ s-a stins de mult:
Din lumea ta - doar cioburi de cuvinte
Măturate seara de un vânt tăcut.

Spre tine nu răzbat decât vechi zvonuri,
Când iarna a-mpietrit orice izvor
O haina îţi ocroteşte somnul -
Sub alb veşmânt seminţele nu mor.

Şi, rătăcit într-un colţ de lume,
Oul umil încălzit de spaime
Cheamă lumina zilei de mâine.

Dacă...
de Joseph Rudyard Kipling

Daca poţi în vijelie să-ţi păstrezi întreaga minte
Când îşi pierd cu toţii capul şi te fac răspunzător,
Dacă poţi să crezi în tine când ceilalţi au doar cuvinte
De-ndoială, dar să ţii seama de-ndoiala tuturor.

Dacă poţi s-aştepţi şi nu eşti obosit de aşteptare
Şi mintit de toată lumea, tu să nu spui o minciună
Şi să nu urăşti pe nimeni, chiar urât de fiecare
Fără-a-te feri cu mintea sau cu inima ta bună.

Dacă poţi visa, şi nu eşti robul visurilor tale
Dacă poţi gândi, dar fără a-ţi croi din gând un ţel
Biruinţa sau dezastrul întâlnindu-le în cale
Dacă poţi cu-aceşti făţarnici să te porţi mereu la fel.

Dacă poţi răbda în tihnă când din vorbele-ţi rostite
Ticaloşii fac capcane ca să prindă proştii-n joc,
Să vezi lucruri pentru care ţi-ai da viaţa, năruite,
Şi cu-aceleaşi vechi unelte să le-nalţi din nou la loc.

Dacă poţi juca la rişcă munca ta de-o viaţă-ntreagă
Şi s-o pierzi pe-o lovitură ca s-o iei de la-nceput
Cu aceeaşi hotărâre şi neistovită vlagă
Fără să suspini o vorbă, oricât ai fi de pierdut.

Dacă inima şi muşchii îi sileşti să se-ncleşteze
Şi să-şi facă datoria când de mult s-au istovit
Să stai dârz când nu-i în tine nici un muşchi să mai vibreze
Doar voinţa care-ţi strigă: "stai şi luptă neclintit!"

Dacă poţi păstra virtutea când vorbeşti cu biata gloată
Şi plimbându-te cu regii să ramâi cu mintea clară,
Dacă duşmani sau prieteni nu te pot jigni vreodată
Şi pui preţ pe fiecare, nu de tot din cale-afară.

Dacă poţi lupta cu timpul care fără milă zboară
Şi smulgi şaizeci de clipe din minutul lung şi greu,
Al tau va fi PĂMÂNTUL, cu întreaga lui comoară
Dar mai presus de toate, vei fi un OM, copilul meu!