Lucea Farul
A fost odată-n mal de Dunăre
A fost, şi nu se lasă
În sala 5, în vreme tulbure
Cea mai ciumeagă clasă
Şi era una în liceu
Şi bună-n toate cele
Noi nu mergeam nici la veceu
De ce? Să le vedem pe ele
Din umbra falnicului hol
Profa mergea tăcută
Noi stăm în bănci,privind în gol
Tema e nefăcută
Privim în uşă cum pe prag
Strălucindu-i diadema
Un dascăl intră,ne e drag
Dar vrea să vadă tema
„Hai în picioare,elev blând,
Caietul ţi-l arată
Pătrunde-n temă cu un gând
Şi-arată-mi o dovadă"
El asculta tremurător,
Cu mâna tot scorneşte
Apoi un vuiet mai uşor
Şi cineva-i şopteşte
De fată voce,o voce tot supremă
El se calmează-n piele
A fost salvat de temă
De ce? L-au ajutat tot ele
Din sfera timpului sosi cu greu
O sărbătoare de prin nouri
Noi ne rugam la Dumnezeu
N-aveam bani de cadouri
„O,eşti frumos cum este-un zeu"
Ne spuseră-n plăcere
„Acum doar dă şi tu un leu"
Ne spuseră tot ele
„Străin la vorba şi la port
Te dai acum în showuri
Marchează cu banii în cont
Să cumpărăm cadouri"
Ne bucurăm şi tot vorbim
Gândind la micşunele
Avem cadouri şi zâmbim
De ce? Se ocupară ele
Porni elevul. Şi mergea
Pe scări cu tot cu gândul
C-acum el se întâlnea
Cu unic Diriurgul
Şi din a clasei mari văpăi
Simţind biruitor
„Diri,vine martie, întăi,
Ce le luăm colegelor?"
„Iar tu elevule, rămâi
Le mulţumeşti,
Asta le spui
Căci tu norocos eşti"
Măcar odată ne dorim,
Dându-le floricele,
Să le-arătăm că le iubim
Zâmbind frumos la ele.
Vreau sa facem sex pervers,
Pe tine sa urinez
Hai sa o facem pe covor
Nu, nu, nu in dormitor!
anonim_4396 întreabă: