Vi s-a intamplat vreodata sa urati asa de mult o persoana incat vrei sa scapi de ea, sa nu o mai vezi vreodata. Nu sa-i faci rau ci pur si simplu sa scapi de ea, sa dispara pentru totdeauna din fata ochilor...? (mai mult)

Question

Vi s-a intamplat vreodata sa urati asa de mult o persoana incat vrei sa scapi de ea, sa nu o mai vezi vreodata. Nu sa-i faci rau ci pur si simplu sa scapi de ea, sa dispara pentru totdeauna din fata ochilor tai, nici macar o secunda sa nu o mai vezi. La mine e vorba de un alt baiat si sincer daca il mai vad vreodata o sa innebunesc si o sa-i fac ceva urat de tot. E culmea. In scoala generala, dupa ce gata am trecut examenul de capacitate, fericit ca o sa fiu la un liceu bun si o sa cunosc persoane noi de treaba, brusc m-am trezit ca acel baiat a reusit sa copieze bine, a trecut si el capacitatea si m-am trezit cu el in aceeasi clasa. Prima oara am fost vecin cu el, dar m-am mutat din mai multe motive, cel mai mare motiv e ca parintii mei au gasit un apartament mai frumos. La inceput ne intelegeam bine dar el a devenit extrem de enervant si facea orice sa ma faca pe mine sa par fraier. Isi facea un hobi din asta si nici macar daca il luam la bataie ca na exista o limita pentru tot, el tot nu inceta de tot. In scoala generala s-a intamplat acest conflict cu bataia. La liceu am crezut ca daca o sa-l ignor pe prost o sa rezist si asa a fost pana in clasa a 12 cand iar a intrecut limita. Nu am reusit sa ma inteleg bine cu multi oameni din cauza lui si de ce mi l-a pus Dumnezeu in cale nu stiu. Probabil ca am facut ceva rau de tot intr-o viata anterioara si acum sunt pedepsit. Cred ca atunci cand o sa-mi gasesc o slujba si cumva o sa fiu iar coleg cu el, nu se stie ce o sa se intample. Oricum nu cred ca o sa fie sanse de asta ca el e destul de prost ca sa aiba ce slujba vreau eu sa am. Voua vi s-a intamplat ceva asemanator si daca da cum v-ati descurcat?

Tweety-love-Minnie · Accepted Answer

Si eu urasc o persoana enorm de mult. de cand ma stiu n-am mai urat pe cineva atat de tare. la mine nu este vorba despre vreo fata sau despre vreun baiat, ci de iubitul mamei mele. oricum dupa ce mama a divortat de tata nu a trecut nici o saptamana si el deja venea la noi acasa. la inceput nu mi-am dat seama sa-i spun sa plece dar asta e... acum e prea tarziu. il urasc pentru ca din cauza lui parintii mei s-au despartit, il urasc pentru ca din cauza lui nu i-am vazut pe tata si pe bunicii mei timp de un an si jumatate, il urasc pentru ca din cauza lui ma cert destul de des cu mama, il urasc pentru ca din cauza lui am schimbat 3 scoli, il urasc pentru ca m-am certat cu cea mai buna prietena a mea din cauza lui, ne certam mereu... il urasc si nu as vrea sa-l mai vad vreodata dar... nu se poate :(. e atat de enervant. daca pe tine te enerveaza la scoala si deja simti ca nu mai poti eu ce sa mai zic? de 6 ani de zile stau in aceeasi casa cu el. iti imaginezi cum ma simt eu?           in fine, sper sa vina si vremea in care sa nu-l mai vezi asa des pe baiatul acela... stiu ca e ingrozitor sa stai alaturi de o persoana pe care o urasti dar asa e viata... ii cam place sa se joace cu noi.:(

Bacemi · Answer

S-a intamplat si mie asa ceva. In sensul unor amici de conjunctura ipocriti de care imi era scarba  si cu care aveam o reticenta in a purta o conversatie. Cel mai mult urasc oamenii prefacuti. De asta cand simt oamenii ca sunt falsi, ipocriti rup orice legatura cu ei. Decat un anturaj cu astfel de oameni mai bine am cativa prieteni dar adevarati si care stiu ca sunt  ce vreau eu. Nu urasc acele persoane, dar pur si simplu nu le agreez si nu imi place sa stau in preajma lor.

Silvia · Answer

Mi se intampla. E un idiot la mine in scoala pe care il urasc [cred si sper ca il urasc:))] si il evit si ignor mai mereu.Bine ca mai am cateva luni si scap de el8-> :x.:D

cami · Answer

E tragico-amuzanta povestea ta.
Normal ca da, am patit la fel cu o fata. Dar cum spui si tu, ignoranta e cea mai buna cale. Si, sa nu-mi spui ca acum sunteti colegi de facultate :))? [scuze :D ] Si nu numai cu ea, si cu alte persoane. Imi doream sa dispara, sa nu le mai intalnesc.

Leea1234 · Answer

Sa nu razi...fiecare cu ce-l doare!
eu o urasc pe soacra-mea...si din pacate pana acum 2 ani... pur si simplu nu aveam ce face, trebuia sa o suport deoarece locuiam in aceeasi curte... din fericire nu si in aceeasi casa! ce am facut...pai am ignorat-o... vorbele, barfele...si comentariile ei facute in prezenta  altor babe. le puneam la "spate"...pana cand Dumnezeu mi-a deschis drumul si am plecat in strainatate unde locuiesc si in prezent...am scapat de ea pentru un timp ...momentan ma rog la Dumnezeu sa -mi mearga lucrurile bine aici ...si daca nu voi reusi sa strang bani sa-mi cumpar o casa numai a mea...macar sa nu fiu nevoita sa ma intorc in romania cat timp traieste ea...
stiu ca nu prea seamana cu poveste ta... dar fiecare avem "OF-UL"nostru...

Janina · Answer

Oooooooooo nici nu stii cum!
am pe unu la facultate nu il suport, imi dorec sa nu il mai vad cand merg maine la cursuri, sa nu il mai vad niciodata

Aurelia · Answer

Nu, eu nu urasc pe nimeni. Pur si simplu, nimeni din cei care isi bat joc de mine nu merita nici macar ura mea. Au un vocabular atat de slab, de vulgar, si un comportament care lasa atat de mult de dorit atat in fata mea cat si in fata multor altora cu siguranta, incat inclin sa cred ca tot ceea ce merita sa primeasca de la mine este mila. Mila pentru ca in ziua de astazi exista atatea astfel de persoane, plini de ignoranta si josnicie. Chiar nu consider ca merita sa tin in mine un sentiment atat de urat cum este ura.

angella1972 · Answer

Interesanta poveste. n-am inteles daca te urmareste pentru ca asa vrea el, sau pentru ca asa vrea doamne-doamne. oricum, ura ta e evidenta si cred ca ai motive serioase. pot doar sa-ti doresc sa scapi de el cat de curand, iar pana atunci, curaj si nu te da batut in fata unui intrigant.

Yume_2563 · Answer

Si eu urasc o persoana foarte mult. dar eu reuseam mai mereu sa o scot din decor...si sa para putin penibila situatia pentru ea...incearca si tu sa faci la fel. dar doar atunci cand te baga respectivul in seama ^o^.

anonim_4396 · Answer

O poveste interesanta, numai ca s-a strecurat ceva pe acolo... viata anteroara... e o prostie.:-j
Indiferenta e cea mai buna arma,,, e cea mai dureroasa, nu te mai gandi la el, gandeste-te ca i cum nu ar exista persoana asta... sunt convinsa ca nu este chiar asa de grav, chiar mi-a adus un zambet povestirea ta. Tine doar de cata vointa a sa scapi de stresu asta pe care ti-l provoaca.

Da... am patit-o si eu, blestemat fie vecinu de la 2 :-w

anonim_4396 · Answer

De ce iti este frica, nu scapi! Toata viata te va urmari!:)) E umbra ta acum...:-s.

anonim_4396 · Answer

Mi s-a intamplat sa vreau sa uit de o persoana, sa uit ca exista, dar nu simt ura.Doar indiferenta, nu cred ca sunt capabila sa simt ura. E prea dur, sunt sigura ca nici tu nu simti asta, este doar o impresie.

anonim_4396 · Answer

Pai sincer... da... mi s-a intamplat si mie ceva asemanator. oricum, stai linistit si continua sa inveti... spuneai ca vrea sa te faca sa pari fraier. daca ii dai peste nas crede`ma ca nu are cum...incearca sa faci ceva care sa ii uimeasca pe ceilalti si lui sa ii inchida gura! Acum eu m-am descurcat in alt mod.adica pur si simplu nu bagam in seama persoana respectiva si la un moment dat a incetat cu bataia de joc pentru ca a avut odata nevoie de mine...am ajutat`o si de atunci suntem prietene :)

carmenelena · Answer

Interesante raspunsuri ...eu am  o colega de munca care a inceput facand practica cum stiam ca este in practica o ignoram... dar peste 3 luni ma trezesc ca este angajata la noi... imagineaza ti  ...este tipul de tanara (ea are 22 si eu 31) care este super desteapta toti cei din jur sunt prosti... daca tie ti se intampla ceva ea stie rapunsul  ca si ea a patit o... eu nu muncesc in romania si nu pot sa spun ca vorbesc 100% corect asa ca nu ii scapa nici un cuvant sau o fraza de-a mea si imediat imi da peste nas... si cand vorbeste  cu tine te stie tot biroul ...cuvantul discretie nu exista in vocabularul ei ...nu stiu daca este rasism sau idiotenie dar cert este ca a trebuit sa ma duc sa vorbesc cu sefa mea si sa ii sun ca eu nu mai pot sa mai muncesc cu ea... asa ca am schimbat de orarul inainte munceam dupa amiaza acum muncesc dimineata...si surpriza... de 2 saptamani munceste  si ea dimineata  cand o vad... mi se ridica parul de tot corpul... nu o suport... asa ca am mers la psihologul unitatii ca imi era frica ca intr o zi am sa o imbrancesc pe scari... si am sa fac puscarie ca proasta pentru o idioata... raspunsul psihologului a fost indiferenta... trebuie sa ma concentrez numai la ceea ce ma intereseaza si sa ignor ce nu ma intereseaza... saptamana viitoare iar am programare la el... cred ca o sa dureze ceva vreme pana o sa invat sa o ignor... sper sa functioneze... ca de nu... dumnezeu sa ma ajute...